Molnár Gusztáv
Geografie electorală în 21 de teze
1. Această lucrare deosebește alegătorii din Transilvania de cei din Vechiul Regat, precum și forțele sau partidele pro-occidentale de cele post-comuniste. Dacă "diversitatea votului transilvănean" a fost evidentă încă de la alegerile din 1990 (cf. Combes-Berindei, 1991, p. 123.), denumirea celor două grupări politice necesită cîteva explicații. Sînt considerate pro-occidentale acele forțe politice după care prioritatea absolută a politicii românești o constituie integrarea occidentală și îndeplinirea exactă a obligațiilor economice, politice și juridice ce decurg din aceasta. Forțele post-comuniste nu sînt neapărat și în toate domeniile anti-occidentale, dar consideră ca prioritate absolută a politicii românești păstrarea și afirmarea pîrghiilor economice, politice și juridice ale administrației de stat post-comuniste.

2. La alegerile din 1990, diferența dintre opțiunile politice ale alegătorilor din Transilvania și ale celor din Vechiul Regat a fost de +/-24%. Ardelenii au avut cu 24% mai multă încredere în forțele pro-occidentale, reprezentate de partidele istorice anti-comuniste și de UDMR (1.4.1.), și cu 24% mai puțină încredere în forțele post-comuniste, reprezentate de FSN și cîteva partide minuscule (1.4.2.), decît regățenii.

3. La 20 mai 1990, forțele pro-occidentale au fost - comparativ cu cele post-comuniste - de 1,7 ori mai slabe în Transilvania și de 8 ori mai slabe în Vechiul Regat (1.2., 1.3.). Diferența a fost izbitoare, dar orientarea politică a celor două părți de țară a rămas identică (1.6.), deoarece forța politică majoritară a fost aceeași atît în Ardeal, cît și în Vechiul Regat.

4. La alegerile din 1992, diferența politică dintre Transilvania și Vechiul Regat s-a redus la +21% și -9%. Ardelenii, față de regățeni, au avut cu 21% mai multă încredere în partidele pro-occidentale (CDR și UDMR) și cu 9% mai puțină încredere în partidele post-comuniste (FDSN, PRM, PUNR și PSM). (2.4.1., 2.4.2)

5. Partidele pro-occidentale din Transilvania au fost la 27 septembrie 1992 de 1,1 ori mai puternice decît partidele post-comuniste, care în Vechiul Regat s-au dovedit, în schimb, de 2,3 ori mai puternice decît partidele pro-occidentale (2.2., 2.3.). Prin urmare, în timp ce diferența politică cantitativă dintre Transilvania și Vechiul Regat s-a redus, natura însăși a diferenței s-a schimbat, ea transformîndu-se într-o adevărată diferență politică calitativă sau deosebire politică, de vreme ce majoritatea locală din cele două părți de țară nu a fost asigurată de aceeași grupare politică.

6. La alegerile din 3 noiembrie 1996, diferența politică dintre Ardeal și Vechiul Regat a fost de +13% și -11%. (3.4.1., 3.4.2.) Față de regățeni, ardelenii au avut cu 13% mai multă încredere în partidele pro-occidentale (CDR, USD și UDMR) și cu 11% mai puțină încredere în partidele post-comuniste.

7. Diferența dintre opțiunile politice ale maghiarilor din Transilvania și cele ale regățenilor a fost, la 3 noiembrie 1996, de +45% și -30%. (4.3.1., 4.3.2.)

8. Diferența dintre opțiunile politice ale românilor ardeleni și ale regățenilor la aceeași dată a fost de +4% și -8%. (4.4.1., 4.4.2.)

9. În rîndul maghiarilor, tabăra votanților pro-occidentali a fost de 22 de ori mai puternică la alegerile din 1996 decît a celor care au votat pentru partidele post-comuniste. (4.5.1.). Dintre maghiarii care nu au votat cu UDMR în 1996, 63% au optat pentru celelalte partide pro-occidentale, și doar 15% pentru actuala opoziție. Printre românii ardeleni, preponderența votanților pro-occidentali a fost dublă față de cei care au votat cu partidele post-comuniste (4.5.2.).

10. În 1996, partidele pro-occidentale au fost, față de cele post-comuniste, de 2,5 ori mai puternice în Transilvania, și de 1,3 ori mai puternice în Vechiul Regat. (3.2., 3.3.). Deci, în urma victoriei din noiembrie 1996 a partidelor care fac parte din coaliția guvernamentală, diferența politică calitativă sau deosebirea politică dintre cele două părți de țară a dispărut. (3.6.1.)

11. Rezultatele barometrului de opinie publică din octombrie 1999 arată că, în timp ce raporturile de forță la nivel de țară s-au schimbat în mod decisiv în favoarea forțelor post-comuniste (PDSR și PRM), diferența dintre opțiunile politice ale ardelenilor și ale regățenilor a crescut la +26% și -30%. (5.4.1., 5.4.2.) Așadar, în toamna lui 1999, ardelenii au avut cu 26% mai multă încredere în coaliția pro-occidentală, și cu 30% mai puțină încredere în opoziția post-comunistă decît regățenii.

12. În timp ce partidele post-comuniste au devenit în Vechiul Regat de peste 3 ori mai puternice decît coaliția, în Ardeal partidele pro-occidentale au rămas de aproape 1,5 ori mai puternice decît partidele post-comuniste aflate azi în opoziție. (5.5.2., 5.6.2., 5.5.1., 5.6.1.) O dată cu slăbirea coaliției la nivel național, în Ardeal și în Vechiul Regat s-au format majorități locale diferite, reapărînd deci deosebirea politică dintre ele. (5.7.1.)

13. Pe baza datelor oferite de sondajele publicate în decembrie, se poate afirma că, o dată cu consolidarea forțelor post-comuniste în Transilvania, s-a micșorat diferența dintre opțiunile politice ale alegătorilor ardeleni și regățeni. Pe lîngă o majoritate zdrobitoare a partidelor post-comuniste din Vechiul Regat, majoritatea locală a partidelor pro-occidentale din Transilvania a devenit neînsemnată. Deși diferența politică calitativă dintre cele două părți de țară a persistat, ne putem aștepta ca întărirea continuă a forțelor post-comuniste să ducă la o omogenizare a țării, asemănătoare cu cea din anii 1990-1992.

14. Datele publicate ale sondajelor din februarie arată că, în urma formării noului guvern, care lua în serios consecințele economice, politice și juridice ale integrării, raporturile de forță politice din Vechiul Regat au rămas relativ stabile. În schimb, în Transilvania coaliția a revenit, ceea ce a dus la solidificarea diferenței politice cantitative (sau a deosebirii politice) dintre cele două părți de țară. Rezultatele sondajelor din martie indică o tendință de revenire la situația din decembrie 1999.

Concluzii:
15. Cine ar dori să evite adîncirea diferenței politice calitative sau a deosebirii politice dintre Transilvania și Vechiul Regat va trebui să se străduie ca atît la nivel național, cît și la nivel local, ori forțele pro-occidentale, ori cele post-comuniste să formeze o majoritate convingătoare.

16. Luînd în considerare tendințele politice actuale, constituirea unei asemenea majorități pro-occidentale este puțin probabilă.

17. Trebuie deci să ne decidem: putem considera integrarea occidentală, și în asemenea condiții, ca o prioritate absolută?

18. Dacă da, nu avem altă soluție decît întărirea și consolidarea pe mai departe a majorității locale a forțelor pro-occidentale din Transilvania.

19. Avînd în vedere criza evidentă, diviziunile interne grave ale partidelor pro-occidentale, și înainte de toate ale celor două partide cu cea mai adîncă rezonanță în Ardeal, PNŽCD și UDMR, acest scop este irealizabil pe un termen mai lung cu actualele partide.

20. Deosebirea politică a ardelenilor față de regățeni nu este de natură etnică. Minoritățile nemaghiare (5,63%), maghiarii (20,76%) și românii ardeleni (73,60%), atît împreună, cît și luați fiecare în parte, au o orientare mai pro-occidentală decît regățenii. Deosebirea politică a românilor ardeleni față de regățeni nu este mare, dar este suficientă pentru a putea valoriza la nivel regional votul în bloc al maghiarilor în favoarea forțelor pro-occidentale. Dacă - prin absurd - românii ardeleni ar avea acum exact aceleași opțiuni pe care le au regățenii, "factorul maghiar" nu ar fi suficient pentru a menține - măcar în Transilvania - o majoritate pro-occidentală.

21. În concluzie, partidele și mișcările ce au de gînd să reprezinte și să promoveze interesele regionale ale Transilvaniei nu pot avea șansă de reușită decît dacă, luînd în considerare și interesele speciale ale diferitelor comunități naționale, se vor adresa în primul rînd alegătorilor ardeleni ca membri ai unei comunități civice potențiale care împărtășește valori comune și au interese comune.

Procentajele se referă la totalitatea voturilor valabil exprimate, deci - începînd cu alegerile din 1992 - și la voturile partidelor care nu au trecut pragul electoral, precum și la cele acordate în favoarea independenților. Pentru cifrele menționate în paranteze, vezi tabelul alăturat. Datele pentru Vechiul Regat le-am calculat pe baza datelor disponibile la nivel de țară și la nivelul populației din Ardeal, luînd în considerare ponderea demografică a fiecăruia după recensămîntul din 1992. Opțiunile de vot pe partide ale românilor din Transilvania (împreună cu cele ale minorităților nemaghiare) le-am calculat, de asemenea, pe baza datelor disponibile despre comunitatea maghiară și populația din Ardeal, luînd în calcul ponderea demografică. Aș dori să aduc mulțumiri lui Bányai Péter, pentru ajutorul acordat în calcularea mediilor ponderate, și lui László Sebő, pentru întocmirea graficelor.

Surse si analize folosite: Monitorul Oficial, Anul II., Nr. 81-82, 8 iunie, 1990; Ariadna Combes-Mihnea Berindei, "România după 20 mai. Analiza alegerilor", în România înainte și după 20 mai, Bucuresti, 1991; Alexandru I. Bejan, "Prezentarea și analiza comparativă a rezultatelor alegerilor de la 20 mai 1992", în Renașterea unei democrații. Alegerile din România de la 20 mai 1990, București, 1991; ELECT '92; ELECT '96; Székely István, "Am ales... Evaluarea rezultatelor pe județe ale alegerilor parlamentare din 1990 și din 1992, precum și a celor locale din 1992" (lb. magh.), Magyar Kisebbség, 1996, Nr. 1-2., 15-70; Szilágyi N. Sándor, "Cîteva concluzii pe marginea alegerilor din 1992" (lb. magh.), Magyar Kisebbség, 1996, Nr. 1-2., 83-124; Dumitru Sandu, "Frontiere geo-culturale și tranziție", în: Sociologia tranziției, București, 1996; Varga E. Árpád, "Despre recensămîntul din 1992 din România" (lb.magh.), în: Fejezetek a jelenkori Erdély népesedéstörténetébol (Capitole din istoria demografică a Transilvaniei contemporane), Budapest, 1998; Vajda László, Az 1996 évi parlamenti és elnökválasztások Romániában (Alegerile parlamentare și prezidențiale din 1996 din România), Századvég Politikai Iskola, Budapesta, 1999.



2000.06.01.

articolul în format *.pdf