Hadházy Zsuzsa
Regiuni - pentru uz casnic
Trăim într-o lume a regiunilor. Regiunea europeană, regiunea central-europeană, regiunea est-europeană, est-central-europeană, central-est europeană, nemaivorbind de cele mai mici, care ne determină viața de zi cu zi și își pun amprenta pe comportamentul nostru, relațiile și reacțiile noastre, străzile, casele, piețele noastre, îmbrăcămintea noastră - ca să amintesc numai lucrurile cele mai elementare. Și de aceste amprente nu putem să ne eliberăm oricât am dori, le purtăm cu noi pretutindeni, ele făcând parte dintre cele mai importante semne ale identității noastre.

Aceste gânduri au năvălit asupra mea când, nu demult, un cunoscut de-al meu (în ziua de astăzi omul nu prea își poate alege cunoștințele), gesticulând înverșunat, îi ocăra pe regățeni și pe bucureșteni (așa, pur și simplu), care „sunt cu totul diferiți de noi, ardelenii și care ne împiedică să câștigăm un ban cinstit, cu muncă cinstită". Concluzia finală era: diferența calitativă dintre cele două regiuni este atât de mare, încât niciodată nu va putea fi reconciliată și cel mai bine ar fi ca „bucureștenii să ne lase ca noi, ardelenii să ne aranjăm singuri treburile".

Desigur, asemenea vorbe pot fi auzite destul de des în această perioadă, nimeni nu se mai miră auzindu-le. În acest caz, singura ciudățenie a fost faptul că persoana care vorbea era de origine bucureșteană. Nu știe nici un cuvânt ungurește sau nemțește și nici nu simte nevoia să învețe. Însă a remarcat avantajele regiunii și a învățat să se folosească de ele, iar mai nou se declară clujean din naștere. Ceea ce nu ar fi o problemă dacă s-ar comporta ca atare.

Este vecin cu mine, locuiește într-o casă pe care Funar personal i l-a repartizat (proprietarul a emigrat în Ungaria). Din acest motiv, cunoștința mea, mare prieten al vestului, după cum mi-a mărturisit, din recunoștință, l-a votat pe el la ambele alegeri, fiindcă, cum spunea, altul sigur nu i-ar fi dat așa o locuință bună într-un loc atât de bun.

Astfel el și mulți alții ca el au putut trece dintr-o regiune în alta din considerente politice valabile de mult timp și încă de actualitate. Din aceleași considerente a primit locuință și a devenit „băștinaș" al microregiunii. Desigur, acestea reprezintă o abordare foarte empirică a apartenenței la o regiune, dar eu vreau să vorbesc tocmai despre aceste microregiuni care, după cum am mai scris, ne determină viața și comportamentul, casele și străzile, legăturile și relațiile.

Mă uit la locuința vecină, tot mai dărăpănată (de ce s-ar îngriji de ea cel care o locuiește acum, care nu a trudit pentru ea, ci pur și simplu a obținut-o în urma unei conjuncturi politice), mă uit la grădina cât o palmă, invadată de buruieni și presărată cu sticle de bere, la rama goală a ferestrei care s-a spart cu un an și jumătate în urmă, îmi amintesc de zăpada de jumătate de metru care se întindea până la prag, pe care cunoștința mea care se declară clujean nu a curățat-o nici măcar o dată și meditez asupra dispariției granițelor dintre regiuni. Despre ceea ce este țelul suprem al politicii care urmărește uniformizarea cu orice preț. Acesta să fie țelul? Case neglijate, străzi murdare, zăpada dusă în case pe ghete? Știu că nu există regiuni pure, iar diferențele dintre oameni par să se șteargă doar privite dintr-o perspectivă mai largă, iar cu cât ne apropiem mai mult de unitățile tot mai mici, cu atât sunt mai evidente aceste diferențe. Așa și trebuie să fie, tocmai în interesul unității mai mari. Din acest motiv trebuie să ne gândim, de ce este atât de importantă uniformizarea, încât scuză folosirea oricăror mijloace? Și de ce este mai importantă uniformizarea cu orice preț decât păstrarea calității, de orice natură fie ea? Deocamdată, cel puțin - pentru uz casnic.



2000.06.01.

articolul în format *.pdf