Sabina Fati
Cărțile sînt încă în mîinile puterii
Rezultatele scrutinului local arată în același timp dezinteresul, demobilizarea și nemulțumirea electoratului față de acțiunile politice ale partidelor, dar și față de ofertele acestora, încremenite, neactualizate, neacordate la mersul vremurilor. Voturile date în iunie 2000 au fost mai puține decît cele exprimate in 1996 cu aproape un milion, performanțele principalelor partide aflate în cursă au fost mai slabe decît la scrutinul trecut, iar formațiunile din arcul guvernamental au pierdut - per total - în fața opoziției (PDSR, ApR, PRM).

Astfel la consiliile județene PDSR a cîștigat acum 496 mandate față de 297 cîte a luat în 1996, desigur în condițiile unei prezențe mai scăzute la vot. În aceleași condiții CDR cîștigă în 2000 doar 156 de mandate față de 307 în 1996. PD și-a adjudecat 205 mandate în consiliile județene, iar PRM - 143. Balanța tinde să se echilibreze dacă ținem cont că CDR împreună cu PNL adună împreună 316 mandate, iar dacă la această sumă adunăm mandatele obținute de UDMR, numărul total al consilierilor județeni din partidele fidele arcului de guvernămînt - 451 - se apropie de cei ai PDSR. N-am inclus în acest exercițiu aritmetic rezultatele Partidului Democrat, fiindcă deși s-a aflat la guvernare, PD s-a opus constant și programatic principalelor pachete de legi propuse de coaliție, situîndu-se de multe ori în băncile parlamentului alături de PDSR. Democrații d-lui Roman au făcut mereu opoziție în arcul guvernamental, încercînd să menajeze interese obscure de grup în detrimentul intereselor generale.

Dacă proiectăm rezultatele obținute în cadrul consiliilor județene pe regiuni istorice, observăm că CDR și PNL au fost șterse de pe hartă în Moldova, Oltenia, Dobrogea și Muntenia. Aici CDR și PNL dețin doar în două județe - Constanța și Ilfov - o majoritate fragilă. În rest domnește PDSR care și-a recucerit fostele fiefuri din 1990 și 1992. Față de 1996, situația este net în defavoarea Convenției Democrate, care atunci, reușise să-și adjudece mare parte din locurile în consiliile județene și primăriile din capitalele de județ din Vechiul Regat.

Situația se schimbă, însă, destul de radical în Transilvania și Banat. În 5 județe din Transilvania: Covasna, Harghita, Mureș, Satu-Mare, Sălaj și Bihor - UDMR deține majoritatea în consiliile județene, iar dacă adăugăm mandatele CDR și PNL se poate spune că aici PDSR a pierdut la fel ca în 1996. Există, totuși, cîteva diferențe: în Covasna, de pildă Convenția și liberalii nu au obținut nici un loc, în Harghita nici CDR, nici PNL, dar nici PDSR, PD , PRM nu au consilieri județeni. Doar UDMR și ApR. În Mureș, Satu-Mare, Bihor și Sălaj, PNL și CDR au cîștigat mai multe locuri decît PDSR, iar împreună cu UDMR formează majorități solide în consiliile județene.

În alte cinci județe: Alba, Arad, Bistrița Năsăud, Brașov și Mureș, Convenția, liberalii și UDMR reușesc să întrunească majoritatea în fața PDSR, determinante fiind însă voturile maghiare, fiindcă altminteri CDR și PNL surclasează PDSR doar la o diferență minimă de 1-2 mandate. În aceste județe balanța va fi înclinată într-o parte sau alta de partidele domnilor Roman și Meleșcanu.

Clujul este din mai multe puncte de vedere atipic pentru Transilvania în primul rînd fiindcă primăria a fost cîstigată a treia oară de Gheorghe Funar, doar datorită pornirilor lui naționalist-șovine, iar apoi în ceea ce privește distribuția mandatelor în consiliul județean, CDR, UDMR și PNL au împreună 17 locuri, în vreme ce PDSR și PRM 15. Reprezentanții PD și ApR fiind în cele din urmă cei care vor decide formarea majorității într-o parte sau alta. Celelalte două județe refractare sînt Hunedoara și Caraș Severin cucerite de PDSR.

Regiunea vestică are așadar altă culoare pe harta țării, dar deosebirea este dată în mare de voturile obținute de UDMR. Locurile cîștigate de partide în consiliile județene, principalul barometru înaintea alegerilor generale, demonstrează că în Transilvania CDR, PNL și UDMR dețin majoritatea. De altfel coaliția de guvernămînt are încă timp să se redreseze la nivelul întregii țări, cu atît mai mult cu cît PDSR este implicat în afaceri greu de explicat, iar oficiali occidentali declară, cu ezitările de rigoare, că venirea la putere în România a principalului partid de opoziție, periclitează, îngreunează, amînă primirea României în instituțiile euro-atlantice. Creșterea partidelor de guvernămînt în simpatiile electoratului poate avea încă loc, dacă pînă la începutul toamnei, programul lui Isărescu dă roade, dacă PNțCD reușește să se restructureze fără să facă valuri, dacă PNL revine la o politică de alianțe rezonabilă, dar mai ales dacă cele două partide găsesc o formulă comună, nouă, pentru candidatul la prezidențiale.

Cărțile sînt încă în mîinile puterii, iar partidele dilematice și problematice PD și ApR care în cele din urmă ar putea decide formarea viitoarei guvernări par mai degrabă înclinate să facă alianțe cu partidele istorice, decît cu PDSR în privința căruia atît puterile occidentale, cît și marii finanțatori au suspiciuni. PDSR are șanse să cîștige scrutinul general, la fel ca în 1996, dar tot ca atunci principalul partid de opoziție s-ar putea să nu aibă parteneri pentru formarea majorității, tocmai datorită imaginii sale pe plan extern. În plus există divergențe greu de aplanat între liderii PDSR, PD, ApR - desprinși pe parcurs de sub umbrela fostului FSN.

Astfel pare destul de dificilă funcționarea unei coaliții PDSR - PD - ApR, poate chiar mai dificilă decît o potențială alianță CDR - PD - ApR -UDMR, care cel puțin pe plan extern are mai multe șanse să se impună fiindcă poate susține condițiile de împrumut puse de Uniunea Europeană, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional. Fără finanțări externe și fără investiții puternice, România nu are șansa să iasă din marasmul economic în care se găsește. Iar liderii PD și ApR știu că doar o alianță cu forțe democratice le poate garanta o guvernare viabilă.


2000.08.24.

articolul în format *.pdf