MAKKAI Sándor
Autorevizia noastră
 
Maghiarimea din Transilvania trebuie să dezvolte o viață spirituală avînd rădăcinile în moștenirea maghiară și construită pe aceasta, dar independentă, care să caute și să cultive conștient valorile umane universale.

Efortul necesar și mărimea acestei sarcini poate fi văzută comparînd propria noastră viață cu viața culturală maghiară din Ungaria și cea română din România.

Diferența decisivă privind situația și posibilitățile este faptul că aceste culturi, în cadrul propriei țări și propriului stat, susținute și protejate de imperiul național, pot dispune de un asemenea arsenal de forțe materiale, juridice și instituționale din care noi nu avem aproape nimic. Astăzi pare încă firesc că o țară cel mult tolerează și lasă să trăiască o cultură a unei minorități, dar nu simte că este în interesul ei să îi acorde o protecție mai deosebită și sprijin, mai ales în aspectele ei specific naționale.

Faptul determinant al conștiinței noastre de minoritate maghiară este cumpănirea serioasă, dinspre toate aspectele și luarea în seamă a realității că noi nu avem nici un fel de imperiu pămîntesc. Ceea ce înseamnă că din viața noastră specifică putem realiza doar atît cît putem realiza prin propriile forțe, fără nici un fel de ajutor extern. (...)

Cu toții simțim și știm în adîncul nostru că viața minorității maghiare din Transilvania, existența sau inexistența acesteia depinde de organizarea socială. Aceasta este problema hotărîtoare, de fapt singura mare problemă pe care trebuie să o rezolvăm noi, pentru că organizarea socială cuprinde și radiază natural din sine și rezolvarea tuturor problemelor vitale: problemele economice și culturale.
Toată lumea știe că organizarea înseamnă unitate. Dar puțini înțeleg și vor să înțeleagă că unitatea nu este un slogan, cu atît mai puțin un idol în jurul căruia trebuie să dansăm dansuri rituale. Unitatea înseamnă o viață organizată, o comunitate muncitoare organică în serviciul unui singur scop: conservarea valorii naționale. (...)

Marea sarcină socială deci, care distruge prejudecățile ucigătoare - organizarea socială a unității maghiare. Organizarea poporului maghiar, care deocamdată este doar o masă, într-un organ viu, în care fiecare strat trăiește pentru ceilalți și prin ceilalți. Scopul acestei organizări este dezvoltarea forței proprii din care rezultă asigurarea existenței materiale și spirituale a națiunii minoritare. Subliniez din nou că această unitate nu înseamnă o uniformitate incoloră, ci o armonie a corelării planificate a diferitor sarcini și ocupații, care evidențiază fiecare atom al organismului la locul său și conform valorii sale. (...)

În afara marelui imperativ al unității sufletești, organizarea socială mai presupune încă o problemă foarte importantă, și anume problema conservării acestei structuri sociale.

Apreciind populația maghiară din România la un milion și jumătate de suflete, trebuie să privim ca o axiomă și să facem o convingere din faptul că un milion și jumătate de oameni au și trebuie să aibă atîta forță proprie încît să-și poată satisface în cadrul propriu toate necesitățile materiale și spirituale.

Am credința că în fine maghiarimea are în toate formațiunile ei reprezentanți în care are încredere și de care ascultă.

Ar fi nevoie de o întrunire, consfătuire și aliere a acestora - punînd deoparte toate prejudecățile - pentru ca, în primul rînd, să se facă socoteala sarcinilor, conștientizarea posibilităților și a ceea ce trebuie făcut, adică elaborarea programului autoconservării. Dacă s-ar reuși acest lucru, ar putea începe propaganda convingerii și atragerii.

Sînt convins că secretul succesului organizării rezidă în calitatea programului și a propagandei.
Trebuie clarificate următoarele probleme fundamentale:
Ce instituții publice și ce formațiuni comune sînt absolut necesare în plan economic și spiritual?
Ce există deja dintre acestea? Care sînt cele care există, dar nu corespund necesităților și trebuie deci modificate sau desființate?
Care sînt acțiunile sociale care trebuie susținute prin sprijin comun? Cum se poate asigura forma organizată a ținerii socotelii, a evidenței, a controlului și sprijinului?
Cît costă toate acestea? Cît ajunge pentru toate, dacă ne cunoaștem forțele? Cum se poate distribui progresiv această povară? Cu ce instrumente poate fi asigurată?
Ce consecințe existențiale va avea această organizare?

Acestea și altele similare sînt probleme fundamentale ale politicii naționale a minorității maghiare. (...)

Instinctul de supraviețuire strigă pentru un forum care oferă protecție, care judecă drept, care determină obligațiile și care lovește și ridică prin autoritatea sa morală.

O comunitate conștientă și dornică de viață nu poate supraviețui fără acesta și dacă se consideră incapabilă să îl creeze, a rostit propria condamnare la moarte!

Magunk revíziója (1931). Editura Pro-Print, Miercurea Ciuc, 1998, 77-78; 82; 100; 103-104; 108-110.

Traducerea: Biroul de traduceri Robeni, Cluj
2000.10.09.

articolul în format *.pdf