Joachim WITTSTOCK
Unde își au originea enigmele simbolurilor
 
Nu cu mult timp în urmă, din Berlin mi-au fost puse cîteva întrebări în esență asemănătoare. Mă bucură faptul că problematica avută în vedere preocupă sufletele de aici ca și de pe alte meleaguri, precum și că mi s-a oferit posibilitatea de a-mi exprima opinia și în mediul patriei mele. Cu cealaltă ocazie am avut de răspuns la următoarele întrebări, lansate de Titus Faschina: Ce este de fapt literatura transilvană astăzi? Doar literatura din Transilvania? Care sunt temele Transilvaniei? Există așa ceva?

Iată răspunsurile mele.

Beletristica creată odinioară și acum de autoarele și autorii transilvăneni, toate scrierile artistice legate tematic de provincia din arcul Carpaților, formează literatura transilvană. Acest bazin de dimensiuni considerabile a fost redat în moduri foarte variate: din punctul de vedere al limbii, există lucrări în limba maghiară și română, latină și germană. Și din punct de vedere calitativ se pot întîlni scrieri variate, unele foarte valoroase, altele de calitate medie și desigur, cîteva veritabile declarații de agramatism.

În trecut, energiile creatoare se concentrau în orașele importante ale regiunii; acest lucru este valabil și astăzi. Astfel, literatura transilvană are centre, nuclee radiante - ceea ce nu i se potrivesc, sunt granițele strict trasate. Discuții uneori aprinse, alteori mai potolite, dar niciodată stinse în jurul "transilvanismului literar", al "sufletului ardelean", al "spiritului transilvan" au avut din 1918 pînă astăzi ca efect cel puțin faptul că literatura maghiară a regiunii nu poate fi strict separată de cea a zonei panonice, așa cum nici literatura română din Transilvania nu poate fi separată de cea a teritoriilor transcarpatice. Aceasta în pofida faptului că atît literații români, cît și cei maghiari sunt de aceeași părere: există o dimensiune specifică în literatura Transilvaniei. Manifestarea de cel mai înalt rang a acestei dimensiuni poate fi recunoscută și măsurată, în afara realismului pronunțat, în spiritul acceptării, a toleranței față de cei diferiți.

O carte mai recentă care exprimă această poziție, dar totuși nu respinge specificul național al poeziei, al culturii, ci dimpotrivă, consideră că aceasta trebuie să iasă în evidență, este colecția de studii ale lui Mircea Zaciu, "Ca o imensă scenă, Transilvania...", publicată în București în anul 1996. Autorul de curînd decedat era bine informat în privința fenomenelor literare din diferitele sectoare lingvistice, a evidențiat paralele, a pus elementele comune în lumina potrivită și nu a ascuns deosebirile.

Teme ardelenești, subiecte transilvane pentru literatură - cum să nu existe?

Trăirile personale ale individului, întîmplările sociale ale provinciei din trecut și din prezent se oferă drept tematică pentru scrieri de diferite talii, de la romane la proză scurtă și esee. Componentele mitice ale existenței, exprimate aici nu mai puțin ca în altă parte, provoacă scriitorii să-și urmeze fără reținere înclinațiile spre cercetare și să-și exploateze la maxim forțele creatoare. Autoarea ardeleancă, autorul ardelean nu disprețuiesc nici ideea de a întreprinde din cînd în cînd cîte ceva împotriva ignoranței în privința chestiunilor ardelene, împotriva superficialității în aprecierea formelor de existență autohtone. Ei se dedică interpretării moștenirii spirituale care se întinde în stadii din trecutul îndepărtat al istoriei, pînă acolo unde își au originea enigmele simbolurilor. Se dovedește a fi puțin prezentată frapanta corelație dintre modul de viață tradițional și ecologie - această conexiune care este în special importantă într-o regiune care se mai poate adăpa din cultura populară vie. În plus, se oferă nu puține ocazii pentru a descoperi gîndirea șablonardă tipic ardelenească în studii și de a întîlni tot felul de fățărnicii în analiza convenționalităților. Iar alte cîteva elemente ale lumii experiențelor localnicilor se cer oglindite, criticate.

Fără dubiu, deci - există destul material pentru o literatură transilvăneană individuală, interesantă, nu numai cu bazele în Transilvania, ci categoric transilvăneană în conținut, care prezintă interes pe plan local, dar și în afara provinciei. Desigur, nu vreau să trezesc ideea conform căreia catalogul de teme schițat mai sus ar fi apanajul unui viitor care începe astăzi - aceasta nu ar corespunde realității, căci literatură transilvăneană în cadrul tematic descris a fost creată în limbile română, maghiară și germană pe tot parcursul secolului 20 și chiar mai devreme.

Traducerea: Biroul de traduceri Robeni, Cluj
2000.10.09.

articolul în format *.pdf