Gabriel ANDREESCU
Apelul Fundației Anastasia
Citez Apelul Fundației Anastasia dat publicității luni, 16 octombrie: „Actuala legislație a României nu sancționează nici o deviere sexuală: masturbare, homosexualitate, zoofilie, necrofilie, gerontofilie, fetișism, pedofilie etc. – atît timp cît nu se manifestă public, nu agresează persoana cuiva și nu face prozeliți. În raport cu pulsiunile lubrice enumerate mai sus, abrogarea art. 200 ar aborda discriminatoriu sexualitatea, legalizînd-o administrativ, civic și moral. În consecință, ca urmare a abrogării art. 200, homosexualii ar intra în posesia tuturor drepturilor cetățenești: dreptul la întrunire, la demonstrații și mitinguri, dreptul de a avea sedii, de a edita publicații, de a înfia, de a crea filiale, localuri și cluburi private etc.
Respingînd provincialismul și rămînînd fidelă marii tradiții a Europei creș tine și exemplarelor valori europene, Biserica Ortodoxă Română a cerut men ținerea art. 200 și împiedicarea exhibării publice și validării civice și administrative a unei slăbiciuni omenești mortale, devastatoare pentru viitorul Vieții și al Omului, slăbiciune aspru sancționată de Dumnezeul Cel Viu al oamenilor. Protestul îndreptățit al Bisericii a rămas solitar. Elita națiunii române asistă pasiv și oarecum superior amuzată de modul în care ierarhii ortodocși sînt batjocoriți și culpabilizați în public de diverși neisprăviți și intelectuali fără căpătîi. Purtătorii de cuvînt ai societății civile, atît de prompți cu alte ocazii, tac mîlc cu toții, laolaltă cu celelalte confesiuni creștine.


Fundația Anastasia cheamă urgent toate confesiunile creștine din România – în principal Biserica Romano-Catolică și cea Greco-Catolic㠖 să-și afirme neîntîrziat public punctul de vedere asupra abrogării art. 200. Este singurul mod în care putem demonstra lumii că într-adevăr, suntem cu toții frați întru Hristos. Altminteri, există pericolul ca tăcerea vinovată a bisericilor-surori să poată fi percepută drept dovada unei mizerabile și absurde conivențe tacite între minoritățile ecleziale și cele sexuale!”.

Am dat apelul integral, pentru că merită citit fără omisiuni. Cîtă strategie, atîta psihologie. Iată un text scris nu de un habotnic, ci de un iubitor al scrisului, de vreme ce retorica, imaginația invectivelor și precizia amplă a obiectivelor nu intră în vreun stas. Dar plăcerea scrisului este singurul lucru sugerînd ceva pozitiv în acest text. Altfel? O teribilă confuzie de planuri. Cum să pui alături masturbarea de pedofilie?

Homosexualitatea, alături de gerontofilie? Cum poți să egalezi o manifestare intimă cu impunerea voinței cuiva fără discernămînt? Autorii apelului nu au habar de realitate; de lege. (La ora actuală sînt în închisori sute de persoane pentru delicte sexuale față de minori.) Înțelegem însă, oricum, că dacă ar ajunge într-o zi să decidă în această țară, autorii noștri i-ar arunca pe cei care se masturbează dincolo de gratii.

Un al doilea plan pe care plusează Fundația Anastasia este plasarea falsificator-șmecheroasă a cruciadei homofobe a BOR pe linia „marii tradiții creștine și a valorilor europene”. Desigur, ceea ce face BOR este exact contrariul spiritului invocat. Tradiția numit㠄european㔠nu este cea a cruciadelor, nici a vînătorilor de vrăjitoare – recent deplînse de Pap㠖, ci a respectului ființei umane, dincolo de atributele ei. Și alte biserici creștine „din Europa” resping homosexualitatea, dar ele nu cer statului negarea drepturilor cetățenești ale homosexualilor, așa cum o face Biserica Ortodoxă Română și cum o repetă, enumerînd, apăsat, mîna ei prelungă care este Fundația Anastasia.

A treia remarcă ar fi punerea ierarhilor ortodocși în postura de victime demne. „Batjocoriți” și „culpabilizați”. Ceea ce s-a spus despre aceștia, pînă acum, în public, nu este nimic altceva decît: 1. ierarhii ortodocși duc o campanie homofobă incorectă, în care confundă atributele bisericii cu cele ale statului; 2. este foarte probabil ca unii dintre ei să fi colaborat cu Securitatea iar acest lucru trebuie adus la cunoștința opiniei publice (pentru că este de interes public și așa o cere legea). Cum explică Fundația dezinteresul ei față de adevăr?

În sfîrșit – și acesta este un lucru cu adevărat nou – autorii apelului se adresează Bisericilor Greco-Catolice și Romano- Catolice, numite cu mieroasă și nedisimulată ipocrizie, „surori”. Dacă tac din gură, atunci acestea ar dovedi – cum spun scriitorii noștri, dintr-o dată înfuriați peste măsur㠖 o „mizerabilă și absurdă conivență tacită între minoritățile ecleziale și cele sexuale”. Aici recunoaștem, precisă, sigură pe ea, o amenințare la adresa celor două confesiuni. Aici descoperim „aportul” adevărat al Fundației.

Nu este prima dată cînd Fundația Anastasia își exprimă atitudinea față de cele două biserici, să le spunem, occidentale. Sorin Dumitrescu, unul dintre liderii Fundației și probabil, după stil, unul din autorii apelului, a prezentat conflictul din Kosovo drept o luptă între ortodoxie și catolicismul/protestantismul occidental. Cei care au grijă astăzi de proiectele Fundației Anastasia văd probabil căderea lui Miloșevici drept o lovitură îngrozitoare. Odată dispărut acest criminal așteptat să răspundă Tribunalului de la Haga, Serbia și celelalte țări ar putea – ceea ce nu înseamnă că asta se va și întîmpla – să aibă o evoluție rapidă spre occidentalizare. Importanta structură civilă, tradiția economică a acestei zone ar putea relativ rapid balansa țările fostei Iugoslavii într-o lume pro-occidentală. Atunci campania Est-Sud europeană, în trombă și parcă plină de succes, a ortodoxiei, ar pierde un pilon important. Trilaterala București–Atena– Belgrad s-ar reduce la o axă cumva fragilă față de pretențiile nemăsurate ale întîistătătorilor, de a fi întemeietorii unor state ortodoxe. Un proiect fatal pentru toți minoritarii, chiar și cei romano-catolici sau greco-catolici.

Bănui însă că și liderii celor două biserici „surori” percep acest pericol mortal. De ce ar lucra ei înșiși la groapa pe care alții, inclusiv autorii apelului, le-o pregătesc?

2000.10.27.

articolul în format *.pdf