MOLNÁR Gusztáv
Totul de la început…
Alegeri 
Post-comuniștii reveniți la putere (P.D.S.R.), mass-media, care între primul și al doilea scrutin al alegerilor prezidențiale l-a supus pe Vadim Tudor salvelor de foc convergente, dar și intelectualii pro-occidentali, pînă acum anti-iliescieni consecvenți, încearcă mai nou să prezinte al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale drept o opțiune între democrație și dictatură. Adevărul este că relativa victorie de mari proporții a lui Iliescu (66%-34%) a fost, din punctul meu de vedere asupra democrației române, o victorie á la Pyrrhus. În condițiile apatiei și dezolării generale în care a avut loc, al doilea tur de scrutin s-a caracterizat prin proporția redusă a participării la vot (50%) și lipsa alternativei europene reale.

Atmosfera generală este bine oglindită în următoarele două opinii: „De ce să iasă cineva pe care nu l-am dorit eu?” (Un student din Timișoara, care nu a votat). „M-am dus la vot, dar n-am nici o speranță.” (Un pensionar în vacanță la Buziaș).
Sînt de acord cu opiniile (în primul rînd ale lui Traian Ștef, care a urmărit cu atenție alegerile din județul Bihor, și ale lui Dumitru Radu Popa din Washington), potrivit cărora P.D.S.R. ar fi dorit să evite cu orice preț confruntarea lui Ion Iliescu în al doilea tur de scrutin cu unul dintre candidații tehnocrați și de aceea nu s-a opus – ci dimpotriv㠖 ca Vadim să cîștige în primul tur puncte față de Stolojan și Isărescu. Nu era greu de prevăzut că, astfel, în al doilea tur de scrutin și adepții partidelor de centru-dreapta se vor vedea siliți să sprijine candidatul P.D.S.R. Dar această socoteală s-a dovedit a fi dublu eronată și mărginită. În primul rînd, avansul lui Vadim Tudor a însemnat pentru prestigiul deja compromis al țării o pierdere mai mare decît cîștigul dobîndit de P.D.S.R. Pe de altă parte – și acesta e aspectul pe care nu s-a contat – Partidul România Mare aliniat în spatele liderului care desfășura o campanie eficient㠖 cu ale sale 20% a devenit al doilea partid puternic al țării, reprezentînd o forță cvasi-egală cu așa-numita opoziție democrată, P.D., P.N.L. și U.D.M.R. împreună.

Al doilea punct problematic al democrației române este măsura sprijinului efectiv de care se bucură președintele ales acum. La al doilea tur de scrutin Iliescu a avut mai puține voturi decît în 1996, cînd a pierdut alegerile vizavi de Constantinescu. Aceast㠄lipsă de legitimitate” este deosebit de flagrantă în Transilvania, unde, în comparație cu celelalte regiuni istorice, Iliescu a obținut cele mai puține voturi, din partea celui mai mic număr de alegători care s-au prezentat la urne. La fel, o bună parte a electoratului maghiar nu a răspuns la apelul U.D.M.R. și a preferat să rămână acasă. Această pasivitate trebuie să fie un semnal clar pentru U.D.M.R., în sensul că: dacă va încheia o coaliție formală cu P.D.S.R., se va rupe și mai mult de propria sa bază și riscă destrămarea organizației.

Democrații și liberalii de asemenea nu pot intra în coaliție cu P.D.S.R., fiindcă nu ar dori să rămînă partide mici; or, se știe că un partid se poate consolida numai în opoziție.

Toate acestea limitează considerabil spațiul de mișcare al cabinetului Năstase, care se pregătește pentru o guvernare în minoritate. Creșterea economică, crearea noilor locuri de muncă, noile acorduri cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, restabilirea autorității statului și a capacității de funcționare a instituțiilor statului, frînarea corupției, impulsionarea tratativelor de aderare la UE, scutirea de vize, împreună cu Bulgaria în iunie 2001, statutul de membru NATO în 2002, colaborarea regională cu țările vecine, relațiile speciale cu Moldova – sînt tot atîtea țeluri care nu pot fi atinse decît printr-un fel de mare coaliție cu partidele care reprezintă orientarea occidentală și prin excluderea colaborării parlamentare cu Partidul România Mare.

O asemenea colaborare este respinsă nu numai de partidele „opoziției democratice”. Guvernarea în comun nu este dorită nici de P.D.S.R. Acesta vrea să guverneze singur, cînd cu partidele de centru-dreapta, cînd cu colaborare cu P.R.M., sau cel puțin fără să excludă tîrguiala de la caz la caz cu acesta din urmă. Ceea ce, potrivit prognozei mele, va duce în răstimp de un an la acutizarea conflictelor sociale, la creșterea instabilității politice și la alegeri anticipate.

Șeful de campanie al lui Isărescu a anunțat că fostul premier va reveni în viața politică, dar nu ca independent. Ceea ce s-ar putea interpreta ca anunțarea apariției probabile pe scenă a unui nou partid politic. Și în Transilvania sînt tot mai mulți cei care insistă asupra necesității de a se înființa un nou partid, organizat pe baze transetnice. Acesta nu ar urma calea politicii declarative de tip Sabin Gherman, în slujba unor țeluri incerte, ci, după toate probabilitățile, va veni cu un program de dezvoltare a regiunilor, care vor avea competențe legislative și executive reale.

Așadar, se începe totul de la capăt, ca și cu zece ani în urmă.

Traducerea: Florica PERIAN
2000.11.27.

articolul în format *.pdf