R. VÁRKONYI Ágnes
O istorie atotcuprinzătoare
Ancheta Provinciei 
1. Viitorul Europei poate fi asigurat numai pe baza cunoașterii obiective și nepărtinitoare a trecutului acestei zone. Este tot mai general recunoscut faptul că nu este posibilă tratarea și rezolvarea conflictelor evidente în lipsa modernizării și a extinderii influenței științelor umaniste. În ultimele decenii, pe plan mondial, istoria și știința istoriei au trecut prin mari transformări și crize. În același timp s-au format noi metode interdisciplinare, istoria a pătruns în domenii pînă acum inaccesibile ale realității, a revelat noi conexiuni. Interesul societății s-a modificat, a devenit mai divizat. În ultimii cincisprezece ani, în sferele științei, politicii și ale societății civile a crescut nevoia de a avea o imagine istorică cuprinzătoare a Europei, care să includă toate regiunile și țările acesteia. Această istorie nu constă într-o colecție de descrieri individuale ale diferitelor națiuni, ci încearcă să descopere sferele factorilor comuni, de coeziune dintre aceștia. Se acordă o atenție sporită în trecutul milenar acelor valori, abordabile cu sistemul de noțiuni al europenismului, care par a fi indispensabile pentru speranțele de reînnoire ale secolului XXI, cum ar fi: culturile păcii, toleranța religioasă, interacțiunea dintre etnii, conviețuirea etniilor, relațiile lor de vecinătate, capacitatea de rezolvare a conflictelor, mini-comunitățile familiilor, solidaritatea populației în cadrul regiunilor, tehnici de reînnoire, experiențele conlucrării milenare dintre mediu și societate etc. Istoria Transilvaniei oferă din belșug asemenea exemple, dar chiar dacă nu ținem cont de acest fapt, prin evoluțile determinate de condițiile din secole diferite, prin caracteristicile naturale, prin trecutul său istoric în sens universal, prin varietatea culturii din această regiune, Transilvania este parte integrantă a Europei. Fără istoria specifică a Transilvaniei, istoria Europei este incompletă.

Chiar din primele secole ale mileniului trecut, istoria Transilvaniei a fost ca un teren de antrenament pentru conviețuirea mai multor popoare și secol după secol, aici s-a derulat istoria comună a mai multor comunități și națiuni care vorbeau limbi diferite. Consider deci că este foarte important să existe o istorie a Transilvaniei atotcuprinzătoare, care să compună într-un întreg trecutul tuturor comunităților care trăiesc în această regiune, însă o astfel de lucrare se poate realiza numai cu un imens efort intelectual și material, pe o bază științifică solidă.

2. Scrierea obiectivă a istoriei Transilvaniei este posibilă doar prin munca în echipă, într-un atelier comun, bine planificat și organizat. Există diverse precedente pentru ateliere care s-au ocupat de istoria Transilvaniei. Dispunem de importante rezultate de cercetare, de experiență profesională și organizatorică. Cu toate acestea, colaborarea poate fi începută numai după pregătiri serioase, după clarificarea unor noțiuni (de ex. factorii constanți ai conceptului „Transilvania” și modificările istorice, geografice, politice ale acestuia) și considerarea obiectivă a problemelor de importanță majoră. Mai mult, pentru a avea speranța obținerii unor rezultate, munca de atelier trebuie începută cu răbdare, prin construirea consensului și toleranței reciproce, prin învingerea prejudecăților naționale excesive, prin delimitarea de exclusivismele politicii momentului. În general, este nevoie de o schimbare fundamentală a mentalității. Acest lucru se referă și la faptul că foarte multe aspecte ale istoriei Transilvaniei nu sînt încă dezvăluite, sursele nu sînt încă adunate.

Ar fi, deci, nevoie de o concepție și de o metodologie care să reformuleze și să impună la nivelele corespunzătoare importanța și necesitatea științei istoriei în secolul care urmează, realizîndu-se astfel echilibrul între istoria tendințelor unificatoare europene, istoria regiunilor și culturilor naționale și valorile indispensabile care le susțin pe acestea. Acest lucru, desigur, nu poate fi realizat la nivel publicistic, și chiar elaborarea științifică este foarte dificilă. Astfel de factori de stabilizare au funcționat și în trecut, însă erau marginalizați, împinși sub pragul conștiinței sociale sau dați cu totul uitării din cauza opiniilor extremiste schematizate și însușite. Ar fi necesară organizarea exclusiv prin instrumentele științei (burse, fundații, concursuri, conferințe comune, foruri de dezbateri, posibilități de publicare, premii) a colaborării largi și reciproc deschise între mai multe discipline ale științelor sociale (arheologie, etnografie, istoria așezărilor, istoria literaturii, istoria filosofiei, istoria artei, istoria mentalităților, geografie istorică, demografie).

Această muncă se poate desfășura numai pe fundalul unei instituții științifice. Aceasta ar fi condusă de un corp de cercetători maghiari, români și sași experți în domeniu, cu înaltă calificare științifică, experimentați, iar între sarcinile acesteia cea mai importantă ar fi implicarea și pregătirea tinerilor cercetători, nu numai maghiari, români, austrieci (deoarece un foarte bogat material pe această tematică stă aproape neatins în arhivele austriece), ci și din țări implicate în istoria Transilvaniei, ca Turcia sau Polonia, precum și a cercetătorilor din alte țări care sînt interesați de istoria Transilvaniei. Ar fi util ca această instituție să inițieze o colecție comună de publicații de surse pentru publicarea studiilor preliminare, iar pentru prezentarea noilor rezultate, să înființeze o revistă științifică modernă, bine redactată, în limbile maghiară, română, germană și engleză. Pe lîngă rolul informativ larg, revista ar putea servi ca un for de dezbateri pentru diferite abordări științifice – eventual cu caracter eseistic – ale unor probleme, chiar și pe Internet.

Este bine cunoscut faptul că în zilele noastre științele sociale se confruntă cu mari dificultăți. Acestea sînt mult prea cunoscute pentru a fi nevoie să le detaliez. În același timp, nu pot sublinia îndeajuns faptul că dispunem de o capacitate intelectuală foarte importantă pe care o exploatăm într-o măsură prea mică sau într-o formă greșită.

Dacă lucrul se desfășoară cu seriozitatea și responsabilitatea adecvate, pe lîngă elaborarea istoriei Transilvaniei, acesta oferă și alte posibilități foarte mari, cum ar fi:
– Informarea substanțială a ceea ce în prezent este de un interes internațional extrem de limitat față de Transilvania, din noi pers pective și cu o abordare nouă a problemelor.
– Se pot dezvolta relații consistente de comparație și informare reciprocă cu alte regiuni ale Europei unde conviețuiesc diferite comunități și națiuni.
– Cu trecutul său care a asigurat conviețuirea multor religii și națiuni, cu monumentele sale arhitecturale bogate și minunate, Transilvania ar putea deveni parte a Patrimoniului Mondial și ar putea primi ajutor pentru salvarea valorilor sale neprețuite aflate, din păcate, pe cale de pieire.

3. Problemele care necesită o abordare transetnică ar putea fi tratate prin implicarea centrelor științifice și a catedrelor universitare din Transilvania, România și Ungaria. Există precedent în acest sens, există metode bune, acestea ar trebui utilizate și pentru a asigura ca lucrul să se desfășoare pe baza realității existente. Trebuie neapărat să se stabilească relații de colaborare cu centrele universitare sau științifice din Vest care cercetează conviețuirea etniilor. Volumul tematicilor de abordat este extraordinar de mare. Subliniind importanța stabilirii unor priorități bine gîndite, aș dori să amintesc doar cîteva domenii: istoria așezărilor, în sens mai larg toponimia, condițiile naturale, catastrofele naturale, practici de tratare a mediului, interacțiunea limbilor, autoguvernarea locală, obiceiuri, raporturi de proprietate, contacte, gesturi, imagini, formule. Un domeniu larg, de sine stătător, este școlarizarea, modificarea imaginii Transilvaniei în străinătate, istoriografia, conștiința istorică, cunoașterea reciprocă a istoriei celuilalt, conștiința transilvană etc.

Obiectul și natura problemelor s-au schimbat mult în timp. Respectînd principiul istoricității, trebuie cercetată separat funcționarea, codificată în culturi, a capacității de conviețuire și de rezolvare a conflictelor, a culturii noastre naționale. Studiul interdependenței economice în cadrul regiunii sau dependența de o regiune mai mare trebuie să analizeze în primul rînd nucleele schimbării, domeniile de existență și de funcționare comune. În cadrul contactelor interetnice trebuie acordată o atenție sporită evidențierii analitice a creativității, a interacțiunilor culturale. Cu toate acestea, în scopul obiectivității, pentru a surprinde specificul transilvan și procesele culturale, este extrem de necesară, de asemenea, elaborarea sistematică a unor analize comparative.

1928, Salgótarján (Ungaria); ELTE, Professor Emeritus; Europica varietas – Hungarica varietas. 1526--1762, Budapesta, 2000; A megosztottság évszázada. Magyarország a XVI. században. 1526--1606. vol. I , Budapesta, 2000.


Traducerea: VENCZEL Enikő
2001.01.14.

articolul în format *.pdf