Lucian BOIA
Istoria Ardealului unic
Ancheta Provinciei 
1. Transilvania înseamnă totalitatea locuitorilor ei și toate comunitățile etnice, religioase și culturale care o compun. Ar fi desigur de dorit o istorie care să îmbrățișeze întreaga această diversitate. Din perspectiva statului național, fie maghiar, fie român, s-a procedat la o tratare unilaterală. Există astfel o istorie văzută de la Budapesta și o alta văzută de la București. Ca și cînd ar fi două Transilvanii, nu una singură! Istoricii exprimă mai curînd un punct de vedere național decît personal. Ca întotdeauna, evoluțiile ideologice și politice vor marca evoluția istoriografică. Procesul de apropiere între români și maghiari, inevitabil în contextul european actual, și deja inițiat, va avea ca efect și o apropiere „istorică”, dedramatizarea unei istorii care nu mai poate fi evocată doar în termeni de conflict, ci se cuvine să fie văzută, în primul rînd, ca o istorie comună. Ar fi însă o iluzie să ne închipuim că într-o bună zi toată lumea va vorbi la fel despre această istorie. Nu există, în genere, istorie unică, și cu atît mai puțin cînd e vorba de o problematică atît de sensibilă ca a Transilvaniei. Să nu aștepte nimeni de la istorici soluții definitive! Ceea ce cred că trebuie făcut, cel puțin pentru început, este un inventar al problemelor și interpretărilor, o „istorie critic㔠a Transilvaniei, care să înfățișeze stadiul actual al cercetărilor și întreaga gamă de interpretări.

2. Evident, nu poate fi decît o reflecție comună a unor istorici venind dinspre orizonturi culturale diferite, dar totuși nu chiar atît de diferite încît să nu se poată înțelege. Preferința mea se îndreaptă spre istorici independenți, în orice caz cît mai puțin dependenți de structuri internaționale și de ideologii oficiale.

3. Cred că toate problemele necesită o abordare transetnică. Tratarea istoriei în termeni strict naționali – așadar o anume monocromie etnică și cultural㠖 este expresia ideologiei statului-națiune. Decuparea lumii în entități naționale a însemnat proiectarea și în trecut a acestui decupaj. Pînă și preistoria a căpătat contururi naționale! Acum, națiunea își continuă cariera, dar împletindu-se cu noi principii care o atenuează și o completează: Europa, minoritățile (în Europa toți vom fi minoritari!), comunitățile locale, regiunile, și numeroase alte forme de solidaritate. Cu siguranță că istoria se va trata tot mai mult în termeni transetnici, după cum realitatea în care trăim devine transetnică.

1944, București; Centrul de Istorie a Imaginarului, istoric; Universitatea din București, profesor; Pentru o istorie a imaginarului, București, 2000.


2001.01.14.

articolul în format *.pdf