Camil MUREȘANU
Discursuri niciodată inocente
Ancheta Provinciei 
1. Autorii anchetei sînt prea categorici cînd afirmă c㠄deocamdată nu există decît istorii parțiale ale Transilvaniei”. Sînt, de asemenea, prea exigenți față de literatura de pînă acum, privitoare la Transilvania, și prea necruțători cu autorii care de-a lungul vremii au mai scris cîte ceva cu referire la tema aceasta.

Este altă problem㠖 care va rămîne întotdeauna deschisă și susceptibilă a atrage alte și alte anchete – aceea că literatura la care se face aluzie mai sus nu a fost totdeauna, integral și egal, o reușită. Acest lucru se întîmplă cu numeroase teme abordate de istoriografie, în orice domeniu. Tratarea lor ajunge, în timp și în spațiu, a fi taxată ca nesatisfăcătoare, întrucît, printre o mie și unul de alte motive, intervine și ipoteza „obscurității subiectului și a scurtimii vieții omenești” (Protagoras).

În fapt, istoriile Transilvaniei, ale României, ale Ungariei etc. etc. au căutat să cuprindă Transilvania din punct de vedere istoric-teritorial (după anumite criterii), în afara, bineînțeles, a cazurilor în care și-au propus deliberat perspectiva unei istorii locale – caz frecvent pentru comunitatea săsească sau secuiască. În general, ele au luat în atenție – într-o măsură, e drept, variabil㠖 principalele comunități etnice conviețuitoare, neglijînd ceea ce se poate îndrepta – pe cele reduse numeric și prea puțin „creatoare de destin”. O istorie care să înlăture aceste neîmpliniri (ele nu constituie de-a dreptul o tragedie …) este, evident, dezirabilă. Mai rămîne să ne întrebăm dacă e și pe de-a-ntregul realizabilă, fiindcă există și „discursuri care nu sînt nicio dată inocente”.

2. Cele mai bune căi le văd a fi:
a) Constituirea unei competente echipe plurietnice, care să-și încheie doritul elaborat prin consultări, pînă la ajungerea la un consens asupra modului de prezentare a problemelor zise „sensibile” (Un cuvînt ce ar trebui ostracizat, fiindcă, începînd de la geloziile stîrnite de răpirea Elenei, a provocat nenorociri fără număr).
b) O lucrare de prezentare paralel㠖 chiar în contradictoriu, dar cu argumente din sfera științei, sau măcar tangente la ea, a tezelor și interpretărilor istoricilor aparținători mai multor istoriografii convergente la problemele transilvane. Cititorii vor judeca, se vor indigna sau, dimpotrivă, se vor dovedi toleranți față de ideile altora.

3. Orice enumerare s-ar încerca, ar putea fi calificată drept inadecvată sau incompletă. Întrepătrunderea existenței popoarelor Transilvaniei este prea strînsă pentru ca problemele lor să poată fi izolate unele de altele. Totul, în istoria Transilvaniei, comportă o fațetă etnică și una transetnică, aproape în același timp.

Cîteva imperative se impun a fi respectate, și atunci oricare și oricîte istorii ale Transilvaniei se vor scrie, ele vor începe a se apropia de treapta pe care autorii anchetei de față o cred a fi superioară soluțiilor de pînă acum: competența profesională și buna credință a istoricilor, dezideologizarea și depolitizarea problemei Transilvaniei în ansamblu și în detalii, precum și a sentimentelor și prejudecăților celor ce se apropie de ea.

1927, Turda (jud. Cluj); UBB, Facultatea de Istorie și Filosofie, profesor; Institutul de Istorie, director; Europa modernă: de la Renaștere la sfîrșitul de mileniu, Cluj, 1997.


2001.01.14.

articolul în format *.pdf