Doru RADOSAV
Un „pium desiderium”
Ancheta Provinciei 
1. Este dezirabilă o istorie a Transilvaniei. Dar ea este, deocamdată, un „pium desiderium” și cred că va rămîne astfel pentru mult timp de aici înainte. Tot ceea ce s-a făcut pînă în prezent argumentează teoria „paralelelor care nu se întîlnesc”. Cîștigul istoriografic de pînă acum este acela configurat de constatarea că o istorie a Transilvaniei nu este ceea ce s-a scris pînă acum sau, mai exact, cum nu trebuie scrisă o istorie a Transilvaniei.

Este, totuși, de remarcat că există cîteva contribuții demne de luat în seamă în toate istoriografiile „etnice”, care pot constitui un punct de plecare și de… încurajare la o posibilă istorie a Transilvaniei. Deocamdată se poate realiza o analiză istoriografică (un text- oglindă al istoriografiilor etnice) a ceea ce s-a scris și cum s-a scris despre istoria Transilvaniei și care poate fi un substitut ad-hoc al unei reconstituiri istorice. O astfel de analiză poate provoca o serie de concluzii politice, ideologice, metodologice asupra unui astfel de subiect.

2. Posibile răspunsuri: prin constituirea unor colective multietnice de istorici; prin negocierea unor opinii controversate; prin asumarea unor proiecte de lucru elaborate în detaliu etc. Toate acestea pot fi abordate în măsura în care subscriem la faptul că trecutul nu este controversat, el este un trecut și atîta tot, el trebuie evaluat și reconstituit așa cum este el sau în măsura în care subscriem la afirmațiile lui Nietzsche și anume c㠄faptele sînt interpretări” sau, la afirmația că trecutul există în măsura în care noi scriem despre el (Galbraith). Este improbabilă coabitarea între profesionalismul de înalt nivel al istoricilor și istorici-îngeri. Doar dacă am găsit un „drum al intervalului” între utopie și realitate. Poate, cel puțin deocamdată, să se scrie o istorie a proiectelor de istorie a Transilvaniei, care rămîne cea mai frumoasă și mai confortabilă formă de istorie.

3. Toate problemele necesită o abordare transetnică pentru că, dacă am degaja doar unele dintre ele ca probleme transetnice am ajunge de unde am pornit. Este posibilă, încă, o istorie a civilizației transilvănene multietnice, multiconfesionale, multiculturale, lecturate și analizate printr-o grilă tropologică, la granița dintre istorie–realitate și imaginar.

Întrucît omul trecutului a trăit istoria întotdeauna la timpul prezent, ar fi de elucidat și apoi de reconstituit cum au trăit istoria (politică, socială, culturală, economică) oamenii de altădată? Este oportună, așadar, o istorie „slab㔠în antiteză cu una „tare” oficială, ideologizată, instrumentată.

1951, Timișoara; UBB, Facultatea de Istorie și Filosofie, profesor; Biblioteca Centrală Universitară, director; Sentimentul religios la români. O perspectivă istorică (sec. XVII-XX), Cluj, 1997.


2001.01.28.

articolul în format *.pdf