JAKÓ Klára
Responsabilitatea învățămîntului universitar
Ancheta Provinciei 
1. Firește, ar fi de dorit o istorie a Transilvaniei care să examineze și să cuprindă trecutul tuturor comunităților care trăiesc sau au trăit aici. În afară de îndeplinirea criteriilor științifice de specialitate, o asemenea istorie ar putea avea influență favorabilă și asupra conștiinței istorice a ansamblului societății (dacă s-ar publica și sub formă popularizatoare, în mai multe limbi).

2. Înfăptuirea acestui proiect într-adevăr dezirabil nu promite a fi prea ușoară. Desigur, s-ar putea realiza, folosind studiile preliminare deja existente, înglobînd în același timp rezultatele unor cercetări ulterioare, efectuate cu metode moderne.

Pentru îndeplinirea acestor sarcini ar fi nevoie de o echipă de specialiști care – fiecare în propriul său domeniu – este la curent cu întreaga literatură de specialitate referitoare la Transilvania (deci să cunoască la prima mînă lucrările de istorie aferente în limbile română, maghiară, germană). În același timp, cel puțin la fel de important este ca cercetătorii să poată consulta izvoarele documentare. Or, în cazul istoriei Transilvaniei, asta înseamnă în primul rînd cunoștințe de limbă latină, maghiară, germană, română și slavă veche. Fără acestea nu se poate imagina progres decît în cercetarea unor probleme de detaliu ale istoriei Transilvaniei. Cred că în acest domeniu, adică în formarea cercetătorilor corespunzător pregătiți, mai sînt foarte multe de făcut. Ar fi necesare în primul rînd schimbări (de concepție, de metodologie) în învățămîntul istoric la nivel universitar. Pentru atingerea acestor scopuri ar fi de dorit ca la colecțiile publice de importanță fundamentală pentru cercetarea istoriei Transilvaniei (arhive, biblioteci) să lucreze specialiști în istoria Transilvaniei, care dispun de cunoștințele menționate mai sus, de limbă și de paleografie. În lipsa acestora, materialul păstrat aici devine încetul cu încetul inaccesibil, inabordabil pentru cercetători.

În același timp, condiția de bază a nașterii unei asemenea opere trebuie să fie lichidarea deplină a viziunii anacronice. Această cerință cît se poate de firească nu se aplică nici azi în foarte multe lucrări legate de istoria Transilvaniei. Căci, dacă diferitele fenomene sau procese istorice nu se analizează în contextul politic, economic, social, mental al epocii date, ci se retro-proiectează realitățile secolului XX – sau de acum XXI – nu se poate naște decît o imagine deformată, falsă (și am putea da numeroase exemple de acest fel). O asemenea schimbare de concepție nu se poate valida pînă cînd cercetările referitoare la istoria Transilvaniei nu vor înceta să slujească politica, în cazul tuturor națiunilor interesate. Ceea ce va fi posibil (și aici trebuie din nou accentuată responsabilitatea învățămîntului universitar) numai dacă vor crește generații de istorici care știu să diferențieze clar știința de politică și consideră că sarcina lor primordială este slujirea adevărului.

În concluzie, eu cred că scopul e nobil și realizarea lui ar fi de dorit, dar mai întîi trebuie îndeplinite condițiile care permit scrierea acestei istorii la nivelul cerințelor științifice ale epocii.

3. Maniera în care s-a pus problema este tipică pentru sfîrșitul de secol XX. Cred că viziunea „supranațional㔠s-ar cere mai ales în cazul studiilor de istorie economică, istorie a evenimentelor și a problemelor legate de guvern; cînd este vorba însă de epoci mai vechi, se cere o abordare mai prudentă, de vreme ce conceptul națiuni (în accepțiunea sa de azi) nu se poate referi la acele vremuri. Prin urmare, și respectiva abordare „supranațional㔠poate fi imaginată numai în cazul în care nu înseamnă neglijarea particularităților care se manifestă, de exemplu, în domeniul vieții economice a diferitelor etnii. În ciuda aparențelor, tocmai soluționarea acestor probleme ar impune cu prisosință o viziune de ansamblu asupra Transilvaniei și cunoașterea în profunzime a tuturor etniilor care au trăit și trăiesc aici, fiindcă numai așa se poate naște o lucrare „supranațional” obiectivă.

1962, Cluj; UBB, Facultatea de Istorie și Filosofie, lector; Az első kolozsvári könyvtár története és állományának rekonstrukciója (Tanulmányok Erdély történelméhez), Szeged, 1991.


Traducerea: Florica PERIAN
2001.01.28.

articolul în format *.pdf