Ovidiu PECICAN
Provincia și centrul literaților
Observator 
Steaua (an. LII, nr. 1, a.c.) dedică prima sa anchetă din acest an temei Centru versus provincie. În editorialul său, poetul Adrian Popescu, noul redactor-șef al publicației, vituperează împotriva a ceea ce numește „o demitizare sistematică a centrului, a prestigiului său”. Opinia lui este c㠄Nu poți să te cantonezi în orgolii provinciale, fără a deveni ridicol în acest început de mileniu al Internetului și al dialogului planetar. Nu poți, suficient și autarhic, să faci din provincia ta, fie că se numește Transilvania, sau Banat, o țară în țară”. Publicistul nu ignoră, desigur, faptul că nu din orgoliu provincial există destule sate din România momentului care s-au debranșat de la rețeaua de curent electric. La fel, accesul la Internet și la dialogul planetar e încă împiedicat în multe școli rurale de absența unui fir telefonic. Autarhici sînt oamenii din aceste locuri mai mult de nevoie, decît de voie. Poate că o mai bună redistribuire a impozitelor dinspre centru în teritoriu ar înlătura cîte ceva din „orgoliul autarhic” al provinciei, nu?

La anchetă răspund nume literare de rezonanță ale Clujului: Adrian Marino, Ioana Bot, Monica Gheț, Ovidiu Pecican, Mihaela Ursa, Ion Vădan, Ioan Mușlea și Ion Pop. Din afara metropolei transilvane vin doar rîndurile lui Lucian Vasiliu, de parcă provincia țării s-ar limita la Ardeal. Se formulează opinii demne de tot interesul. „Policentrismul tinde... să devină o realitate” (A. Marino). „Graba cu care mi s-a întîmplat, uneori, să fiu catalogată drept provincială de confrați (pentru care, oricine trebuie să treacă prin Gara de Nord spre a vorbi cu ei, le este automat inferior sau străin), toate aceste detalii ale «relațiilor de breaslă» mi-au vorbit cu grăbire mie, ardelencei, despre problemele lor, ale interlocutorilor mei, care nu sînt și ale mele” (Ioana Bot). „Centrul și provincia și-au aruncat în aer granițele artificiale” (Lucian Vasiliu). „... O descentralizare a lobby-ului cultural nu e lipsită de tensiuni, percepute dramatic de unii precum și de alții. Bucureștiul nu renunță ușor la supremația deținută timp de cîteva decenii” (Monica Gheț). „... Trebuie spus că provincia și centrul nu numai că își păstrează statutul cu maximă claritate, dar sînt angajate într-o relație conflictual㔠(Mihaela Ursa). „Provincia poate fi înăuntrul ori în afara centrului...” (Ion Vădan). „O invitație îndrăzneață - din păcate prea puțin cunoscută - constituie apariția publicației intitulate (culmea!) «Provincia», care indică o deschidere promițătoare înspre un dialog real între maghiari, români și sași” (Ioan Mușlea). „În momentul de față, pot doar constata, alături de existența unui evident dezechilibru între «centru» și «provincie», și încercări... ale acesteia din urmă, de a ieși cu un anume curaj în avanscenă. Repet însă că factorul decisiv în această relație mi se pare descentralizarea în bunul înțeles al cuvîntului, renunțarea la miile de aprobări «de sus» a cutărei sau cutărei manifestări culturale ori achiziții pentru dotări tehnice în domeniu etc. - lucruri depinzînd, poate în primul rînd, de excesiva centralizare financiară, cu birocrația ei greoaie, sufocantă. (Un exemplu de mic «centralism» excesiv și păgubitor este, dacă mi se îngăduie s-o spun tocmai aici, chiar obligarea revistei «Steaua» de a-și trimite materialele spre a fi culese la București, de unde se întorc tipărite, cum am constatat în calitatea mea de colaborator și de cititor fidel al ei, cu grave greșeli și omisiuni, evidente uneori chiar pe coperta unor numere; ca să nu mai vorbesc despre întîrzierea, din această cauză, a unor apariții)” (Ion Pop).

Salutăm noul început al revistei clujene, care atacă - iată! - cu prospețime și curaj teme nu tocmai plăcute oricui. Că doar nu vor fi rămas clujenii aproape singuri în fața acestei anchete numai fiindcă scriitorilor „de la centru” le-a fost lene să răspundă...

2001.05.14.

articolul în format *.pdf