Daniel VIGHI
Știri timișorene
Observator 
O serie de publicații aparținînd unor universități de prestigiu din provincie nu își găsesc reflectarea minimă în paginile culturale centrale. În general, aceste reviste au o circulație restrînsă, circumscrisă unor cercuri de specialiști cu toate că merită un ecou și o difuzare mult mai largă, cel puțin prin interesul unor articole, dezbateri, propuneri, sechele, stereotipii, încremeniri în proiect sau îndrăzneli ideatice care (toate, helas!, la fel) suferă de anonimat.

Iată, spre exemplu, Studii de istorie a Banatului, (XXI-XXII, 1997-1998) anuar editat de Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Litere, Filosofie și Istorie. Să remarcăm, înainte de toate, aspectul grafic și tipografic stereotip care marchează (din păcate, negativ) multe dintre aparițiile de acest fel. E de spus și despre diferența de ritm a apariției editării (anul 2000 pentru ’97-’98) care se regăsește în mai toate aparițiile de acest fel. Acest lucru arată că respectivele colective de redacție se confruntă cu greutăți financiare pe lîngă cele de strictă organizare redacțională (în special legate de termenele de predare a materialelor). E de arătat că există în publicațiile occidentale universitare, și nu numai, o anume eleganță grafică sobră, de tradiție, la care se adaugă impecabilitatea redactării și a tehnoredactării, calitatea, uneori excepțională, a hîrtiei, care, toate, dau distincție și personalitate respectivelor apariții.

Conținutul revistei amintite este, cu toate acestea, consistent și variat. Să pomenim mai întîi studiile de arheologie semnate de Doina Benea, Mihai Mafteiu, Ion Ionescu, Călin Timoc sau Marius Grec, Mircea Mare sau Simona Regep. Interesante pentru abordările cultural-politice în care s-a angajat programatic revista Provincia, și care ar putea alimenta dezbateri ale identităților regionale, sînt articole și comunicări despre arta barocă bănățeană și despre evoluțiile ei pînă azi semnate de Mihaela Vlăsceanu și Adriana Buzilă. Victor Neumann cercetează cultura regiunii la începutul evului modern printr-o micromonografie a ziarului Temeswarer Nachrichten, Marlen Negrescu inventariază cîteva Repere legislative privind administrația comitatului Timiș la sfîrșitul secolului al XIX-lea, Ioan Munteanu scrie despre concepțiile progresiste în activitatea politică a lui Alexandru Mocioni.

Relațiile româno-iugoslave în domeniul învățămîntului, cercetate de Vasile Râmneanțu, arată că, în Banat, acestea nu au fost nicidecum idilice, așa cum pare înclinată opinia publică să creadă. Este și acesta un stereotip printre multe altele care își așteaptă o abordare diferită.

În ceea ce privește raporturile Banatului cu iluminismul din vremea împărătesei Maria Tereza, Victor Neumann, în micro-monografia mai sus pomenită, oferă succint o perspectivă asupra începuturilor presei timișorene de limbă germană ca expresie a unor inițiative locale - ecou al unora prezente în marile orașe ale imperiului.

Importanța apariției revistei stă în „vechimea, conținutul informațiilor, ideile profesate, interesul pentru trecut și pentru emanciparea populațiilor regiunii”. Detaliile oferite sînt, prin ele însele, interesante pentru ilustrarea unei istorii a emancipării culturale conforme cu ideologia veacului și susținută chiar de autoritățile imperiale: „Ca urmare a recomandărilor făcute împărătesei Maria Tereza și a propunerilor lui Iosif al II-lea făcute în anul 1768 privind înființarea unei tipografii în limba germană și a uneia în limbile română și sîrbă, Mathäus Joseph Heimerl a pus bazele primei instituții de acest gen din Banat, tipărind totodată și prima publicație regională intitulată Temeswarer nachrichten. Ziarul a apărut la 18 aprilie 1771 ca urmare a proiectului lui Mathäus Heimerl și a bunăvoinței contelui Clary und Altringen, președintele administrației orașului Timișoara, guvernatorul Banatului. Fusese preluat modelul oferit de ziarele din Viena, Bratislava, Pesta” (Studii de istorie a Banatului, p. 121).

Victor Neumann prezintă, printre altele, și un articol publicat de J. J. Ehrler din raportul său menit să ofere soluții „pentru elaborarea programului de reforme administrative preconizat de curtea vieneză”; acest raport, împreună cu scrierile lui Fr. Grisellini, se vor constitui într-un început interesant al scrierilor istorice despre Banat. Paginile lui Ehrler merită, de altfel, să fie analizate și astăzi. Se află acolo idei și sugestii ale unei politici reformatoare care a reușit să iasă din dilema politicii actuale de la noi, care nu poate pune laolaltă vorba cu fapta, intențiile cu împlinirea lor.

2001.05.14.

articolul în format *.pdf