Interviu cu FRUNDA György*
Un exemplu demn de urmat
Ardealul politic 
În pofida programului mai încărcat decît de obicei, am reușit să obținem părerea privind platforma-program a Regiunii Autonome Voivodina a lui Frunda György, senator UDMR de Mureș, candidat la președinție de două ori din partea UDMR, președintele Comisiei pentru Drepturile Omului din Senatul României, membru al delegației române în Parlamentul Consiliului Europei. În Parlamentul European, Frunda György este vicepreședintele comisiei juridice, respectiv membru al comisiilor de monitorizare, de protecție a mediului, de dezvoltare regională și de administrație locală.

- Aș dori să vă rog, domnule senator, ca din perspectiva funcțiilor locale, naționale și europene enumerate mai sus, ca jurist și ca om politic, să evaluați documentul publicat în numărul din luna trecută al revistei Provincia.

- În timp ce îl citeam, mă gîndeam că și acest document demonstrează cît de adînci sînt rădăcinile autonomiei în Voivodina. Cu toate că Miloșevici a desființat, practic, autonomia - care, nu-i așa, exista din punct de vedere juridic și sub regimul Miloșevici, chiar dacă într-o formă restrînsă, subțiată -, acest document demonstrează cît de dezvoltată și de complexă a fost autonomia în Voivodina, în ce măsură principiul autonomiei a acoperit aproape toate domeniile sociale. Căci nu este vorba doar de faptul că autonomia apropie luarea deciziilor de omul de pe stradă, că el poate decide pe plan local, care stradă trebuie asfaltată sau pe ce se cheltuiesc banii locali, sau să se poată vorbi și ungurește în Consiliu; această platformă descompune pînă la rădăcini principiul autonomiei și al descentralizării, aplicînd nemijlocit în practică principiile democratice. Acest lucru are un efect direct atît asupra vieții economice, cît și asupra condițiilor sociale. Fiindcă principiul autonomiei se aplică în administrație, în ocrotirea sănătății, în asigurarea de sănătate, în protecția socială, în îngrijirea copiilor, în asigurarea de pensie și de invaliditate, în administrarea și ocuparea forței de muncă, în învățămînt, școlarizare, cultură, în planificarea funciară și urbanism, în construcția de locuințe și administrarea spațiului locativ, în finanțarea publică, în agricultură, în informare, în relațiile de proprietate, în sport și în protecția mediului.

- Mă înșel dacă percep o notă de jind în glasul dumneavoastră?

- Am considerat că este necesar să înșir toate acestea; da, citind materialul, am făcut o comparație cu situația din România. Noi aici deocamdată ne zbatem să asigurăm cumva - cu greu - utilizarea limbii materne în administrația publică, deci într-un singur domeniu al vieții publice - nu toate domeniile, ci unul singur. În Voivodina este deci vorba de un proiect de lege - mă scuzați, platformă-program - mult mai complex, mai cuprinzător, care asigură funcționarea vie a autonomiei. Căci degeaba proclamăm principiul descentralizării, al autonomiei, dacă, de exemplu, nu putem asigura autonomia de finanțare, deci cea bugetară. În Voivodina și această problemă se rezolvă; ceea ce este important și va trebui aplicat și aici este ca majoritatea resurselor bugetare să rămînă pe plan local, să nu fie transferate în bugetul central și apoi redistribuite. Merită deci observat modul în care această platformă-program încearcă să actualizeze autonomia care a funcționat pe vremea lui Tito în Voivodina și care nouă ni se părea „raiul socialist”, cu toții știam că acolo este cel mai ușor de suportat socialismul din întreaga tabără socialistă, aceea era cea mai acceptabilă sau cel puțin, cea mai puțin dureroasă; și din păcate știm că nouă, maghiarilor din România, aceasta încă nu poate fi altceva decît un țel, și încă unul foarte îndepărtat. Desigur, trebuie amintit și faptul că aceasta este deocamdată doar o platformă-program, o idee, un scop, un plan - cum se va realiza ea, cum se va aplica și ce se va alege de ea, depinde, evident, de politică. De măsura în care guvernul din Belgrad va fi disponibil să cedeze în fața autonomiei locale, de măsura în care vor putea fi convinși sîrbii, aflați într-o situație economică dificilă și purtînd veșmintele grele ale naționalismului - mă gîndesc exact la faptul că în ultimii zece ani sîrbii au suferit nenumărate lovituri, atît internaționale, cît și interne, tocmai pentru că sînt sîrbi, astfel că a-i face să înțeleagă și să accepte un astfel de plan de autonomie va fi foarte dificil din punct de vedere psihologic. Va fi greu și pentru că realitățile s-au modificat. Și în Voivodina au fost aduși sîrbi din altă parte, care s-au mutat în casele croaților, bosniecilor, maghiarilor, a altor naționalități și va fi foarte greu de explicat acestor oameni aduși dinafară că trebuie asigurate drepturile populației băștinașe. Aceasta este, deci, o problemă extrem de delicată, rezolvarea ei va necesita mult profesionalism și mult tact, în așa fel încît să nu aducă acest popor rănit într-o situație și mai dificilă, ci să aibă efect curativ, și nu numai în Voivodina, ci în întreaga Serbie. Am însă convingerea că în ciuda dificultăților în aplicarea ei, aceasta este singura soluție pentru ca Serbia să-și recupereze devansul, să-și vindece rănile, să se ralieze Europei. Nu există, deci, altă soluție, decît aplicarea principiilor autonomiei și descentralizării în Voivodina, asigurarea egalității reale în drepturi între diferitele națiuni și naționalități și pentru toți cetățenii, adică să se asigure de drept egalitatea în drepturi a comunităților naționale și a minorităților cu majoritatea sîrbească, la nivelul întregii țări și la nivelul Voivodinei. Acest lucru nu trebuie făcut acum pentru că aceasta este tendința europeană, ci pentru că astfel se pot soluționa problemele care ar permite Serbiei - cum am mai spus - să se ralieze la Europa și să asigure stabilitatea în Voivodina și în regiune.

- Apropo de regiuni și regionalism, ce efect ar avea o eventuală viitoare autonomie reală a Voivodinei asupra microregiunii din care face parte cîte o părticică din Serbia, România și Ungaria?

- Soluțiile între care se încadrează și autonomia sînt exemple de urmat. Exemple pozitive. Acesta este ceea ce aud mereu în Consiliul Europei ori de cîte ori se pune problema comunităților minoritare, colegii din vestul Europei ne aduc mereu exemple care arată că pretutindeni, problema a fost rezolvată prin asigurarea drepturilor. Mutatis mutandis, dacă rezolvăm problema autonomiei în Voivodina, atunci, pe de o parte, acest lucru corespunde cu siguranță cu normele europene, iar pe de altă parte, este sigur că va influența și gîndirea vecinilor.

- Consiliul Europei și norme juridice… Cum se poate armoniza acest proiect de autonomie cu sistemul juridic internațional, iar dacă ne gîndim la regiuni, atunci - și această întrebare este valabilă și cu privire la legea statutului - cum poate fi el armonizat cu sistemul juridic al statelor implicate?

- Cadru juridic internațional există. După cum știți, la nivelul Consiliului Europei am adoptat Acordul cadru privind minoritățile, am adoptat și Charta Europeană a Limbilor Regionale și Minoritare, precum și Charta Europeană a Autonomiei Locale. Aceste trei documente de bază sînt deja instrumente juridice, fiindcă prevăd norme juridice, dar pe lîngă acestea mai există cel puțin nouă recomandări la nivelul Consiliului Europei care prevăd principiile de bază, asigură drepturile naționalităților în diverse domenii, de la învățămînt și cultură pînă la autonomia locală și administrația publică. Deci, pe baza acestor documente se pot elabora legile care asigură autonomia locală și, în același timp, pot fi preluate din sistemul juridic al diferitelor țări vest-europene acele norme juridice care asigură și autonomia minorităților, a comunităților. În încheiere, deoarece politicienii români se referă adesea la exemplul francez, voi face și eu la fel. În Franța, de exemplu, recent s-a obținut în Corsica formarea unui Parlament local cu 61 de membri care rezolvă problemele locale și, deși întîmpină greutăți, bilingvismul este deja acceptat și de Franța. Desigur, în Europa există și exemple mai pozitive decît acesta, cum ar fi rezolvarea problemei catalane și a celei basce în Spania, rezolvarea problemei Tirolului de Sud în Italia, a suedezilor din Finlanda și aș putea continua - cred că nici nu există țară în Europa de Vest care să nu se fi confruntat cu problematica minorităților naționale. Și să nu o fi rezolvat. Aici întrebarea, sau mai bine zis, problema este că în regiunea noastră, a Europei Centrale și de Est, trebuie să recuperăm cincizeci de ani de rămînere în urmă și nu ar trebui să facem pe deștepții și să găsim noi soluții pentru problemele noastre, să reinventăm ce a mai fost inventat, ci pur și simplu ar trebui să preluăm soluțiile din Vest. Această preluare ar prezenta două avantaje majore: putem evita dificultățile prin care au trecut statele din Vest și pe care - și aici putem să ne gîndim la orice, pînă și la acțiunile teroriste - le-au putut rezolva, lichida, iar pe de altă parte, am putea reduce uriașa distanță care ne desparte de Europa de Vest.

Interviu realizat de ÁGOSTON Hugó

*Senator UDMR al județului Mureș, președintele Comitetului pentru Drepturile Omului al Senatului, membru al delegației române în Parlamentul Consiliului Europei.


Traducerea: Venczel Enikő
2001.05.14.

articolul în format *.pdf