HAMBERGER Judit
Manifestul eurorealismului ceh
Perspective 
În lunile trecute, politica internă cehă a fost tulburată de documentul de partid ce poartă denumirea din titlu. Manifestul conține viziunea despre integrarea europeană a Partidului Civic Democrat (ODS), care, momentan, este cel mai popular partid civic-conservator de dreapta de pe eșichierul politic ceh. Titlul original este: Manifest ceského eurorealismu și a fost propus ca material de dezbatere pentru conferința de partid ce a avut loc în aprilie 2001. A fost făcut public la sfîrșitul lui aprilie, dar pînă acum – probabil din cauza obiecțiilor – nu a fost adoptat ca document oficial al partidului. Din grupul celor patru care a elaborat textul de 11 pagini face parte și Jan Zhradil, ministrul de externe al guvernului din umbră al Partidului Civic Democrat. Documentul tratează problema integrării cehilor în Uniunea Europeană, șansele acesteia și propune explicit alternativa ne-aderării la Uniunea Europeană.

Evaluarea acestei alternative a stîrnit această dezbatere aprinsă. Dar, deja din diferitele alocuțiuni, opinii, precum și după rezultatele sondajelor de opinie anterioare, se putea ajunge la concluzia că majoritatea cehilor nu este adeptă a integrării. De aceea, nu este întîmplător că Partidul Civic Democrat, care susținea opinii eurosceptice din 1993, mai apoi eurorealiste și, mai ales, președintele acestuia, Vaclav Klaus, a publicat un asemenea document de partid.

În introducerea Manifestului sînt elogiate schimbările de politică internă și externă survenite după 1989 și se afirmă: trebuie să menținem ideea de a hotărî împreună, cu drepturi depline prezentul și viitorul Europei democratice, deoarece Cehia este parte inseparabilă a unității naturale a civilizației euroamericane. Aceasta este esența atitudinii pe care V. Klaus (în calitate de prim ministru și președinte al Partidului Civic Democrat) a dovedit-o pe parcursul a mai multor ani de contacte cu Uniunea Europeană. În timp ce liderii UE ar dori ca cehii să evite disputele interne privind UE, politicienii partidului doresc contrariul. Motivul este că, în acest fel, intrarea Republicii Cehe în UE ar fi rezultatul unei decizii explicit politice. Pentru că cedarea voluntară a suveranității, într-o măsură nemaiîntîlnită, este o problemă eminamente politică. Totodată trebuie lămurite condițiile de aderare a țării la Uniune, situația actuală și direcția probabilă de dezvoltare a acesteia, trebuie identificate cea mai favorabilă structură UE pentru cehi și modelul susținut după aderare. Pentru ei, este important ca fiecare partid politic din Cehia să își asume obligația de a informa, deschis și univoc, opinia publică cehă în legătură cu aceste chestiuni.

Manifestul trece în revistă situația actuală și tendința de viitor ale UE, proiectul lărgirii estice, relația Republicii Cehe cu UE, propune alternativele aderării, alte soluții complementare.

Constată că UE este arena conflictelor de interese, iar lupta este regularizată de cele patru libertăți fundamentale ale pieței comune (libera circulație a persoanelor, a mărfurilor, a capitalului și a serviciilor). Această regularizare are însă puncte critice care acționează în culise, iar acestea atribuie integrării elemente constructiviste ce trebuie respinse. Ca urmare a dezvoltării europene în deceniile trecute, au devenit caracteristice pentru statele occidentale procesele redistributive și birocratice care încetinesc ritmul dezvoltării și diminuează competitivitatea economiilor europene. Piața comună este legată de drepturile comunitare ce devin tot mai numeroase și care reprezintă efectele presiunii exercitate de lobby-uri și grupuri corporaționiste. Situația reprezintă un protecționism prin care Europa, în loc să se deschidă, mai degrabă se izolează în fața pieții externe.

În rîndul problemelor UE, Manifestul menționează și pe cea a deficitului democratic. Afirmă că toate insituțiile importante ale Uniunii pot fi criticate din punct de vedere juridic, le lipsește mandatul rezultat din vot direct, astfel sînt anomalii constituționale și pot fi considerate chiar ilegitime. În privința separării puterilor, cîteva instituții ale sale sînt problematice din punct de vedere constituțional. Sînt greu de supus unui control juridic, de aceea populațiile statelor membre nu se pot identifica cu ideea „europeană”.

Laudă proiectele comune de politică externă și de securitate ale UE, dar consideră primejdios faptul că aceste proiecte sînt impregnate de un antiamericanism implicit, pe deasupra, eficiența forțelor armate ale Europei este mult mai mică decît cea a americanilor. Această ruptură dintre America și Europa este contrară intereselor vitale ale civilizației europene democratice.

Concepțiile diferite ale integrării europene sînt numite, alternativ, model interguvernamental (bazat pe colaborarea, de la egal la egal, a statelor membre) și model federal sau supranațional (perspectiva statului european unit care dispune de insituții supranaționale). Se pronunță în favoarea primului model și îl respinge pe cel de al doilea, fiindcă modelul federal ar reprezenta aprofundarea artificială a integrării europene. Autorii evaluează pozitiv, în special, rezistența „aripii nordice” a UE, pentru că este exemplul pe care îl urmează și este o sursă care le dă putere în schițarea propriei strategii de rezistență.

Pe parcursul prezentării mecanismelor și principiilor de luare a deciziilor, în problema majorității calificate (50% plus un vot) respectiv a veto-ului statului național, documentul ia poziție în favoarea celei din urmă. Pe prima o consideră (în conformitate cu politica cehă) instrumentul prin care se realizează interesele Germaniei Mari.

Afirmă, de asemenea, că UE consideră statele membre, în primul rînd, drept piața de desfacere a propriilor produse, unde își poate angaja forța de lucru calificată de care ea nu are nevoie; drept sursă de materii prime, de unde poate obține forță de muncă ieftină și calificată; drept zonă de tampon pentru pericolul politic și al securității ce vine din Balcani și din Est. Menționează că schimbul economic între UE și țările candidate este asimetric, deoarece, prin tratatele de asociere încheiate la începutul anilor 1990, acestea din urmă s-au deschis într-o măsură nemaiîntîlnită. Din punct de vedere economic, ele sînt, astfel, mai atractive pentru UE decît dacă ar deveni membri cu drepturi depline.

Printre problemele adoptării regimului juridic se află competiția dintre statele candidate individuale, ceea ce face imposibilă acțiunea comună. Adoptarea impusă exercită o presiune cruntă asupra țărilor candidate; mai mult decît atît, adoptarea costă mai mult decît primesc din fondurile de ajutor. Adoptarea în sine este evaluată de funcționarii europeni, iar criteriile de evaluare sînt folosite pentru șantajarea candidatelor.

Una dintre problemele lărgirii UE o constituie poziția excepțională a UE: este arbitru și jucător în același timp, și nu are interesul să schimbe această situație. Deși ar fi posibil ca în țările candidate să survină destabilizarea politică și economică datorată, eventual, tocmai frustrării izvorîte din procesul de aderare anevoios. Toate statele canditate sînt mici, slabe în fața celor mari; manifestul insistă în favoarea alianței statelor mici în fața celor mari.

Deoarece lărgirea este exclusiv o chestiune de voință politică, gradul ei va fi cel pe care UE îl dorește. În speranța aderării rapide, țările candidate se concentrează, din păcate, asupra cantității și nu a calității (adică asupra condițiilor). Consecința acestui fapt este că UE va introduce limitări și pentru produsele agricole va fi instituit un sistem comercial dublu. Pe lîngă aceasta, integrarea europeană va constitui un șoc de liberalizare care va produce inflație, somaj și presiuni nemaiîntîlnite asupra sectorului privat.

Textul tratează relația dintre Cehia și UE, se oprește asupra tradițiilor istorice ceho(slovace) și constată că unitatea europeană construită de jos, adică organic, este un obiectiv important și frumos, și este în conformitate cu ideea de stat cehoslovacă. Conceptul de stat cehoslovac a fost întotdeauna legat de tradiția liberal conservatoare anglo-saxonă (această teză este hotărît combătută de politologi și istorici cehi, și este considerată eroarea gravă a autorilor Manifestului), de aceea resping toate versiunile unificării europene impuse prin forță (fasciste, comuniste, socialiste), incluzînd și democrația socială europeană actuală de distribuire centrală precum și catolicismul politic creștin-democrat centralizator.

În ciuda obiecțiilor reale menționate, obiectivul strategic al Republicii Cehe rămîne în continuare aderarea la UE, dar politica internă și externă a Cehiei trebuie să fie vigilentă în problema aderării, totul trebuie privit și evaluat din perspectiva interesului național ceh. Iar interesul național ceh, clar afirmat, este păstrarea identității naționale, garantarea unității teritoriale, a suveranității politice, a stabilității și securității Republicii Cehe, precum și faptul că aceleași reguli să fie valabile pentru statele mici și pentru cele mari; iar deschiderea reciprocă și unirea piețelor să se realizeze fără limitări adiționale. (Este și acesta un articol des criticat. V. Klaus și partidul lui consideră UE, pur și simplu, o zonă de liber schimb.) Concluzia finală: pentru Cehia, participarea ca membru deplin în procesele decizionale ale UE este o necesitate politică; participarea ca membru deplin la piața unită a UE este o necesitate economică.

Documentul apără explicit ideea statului național și statele-națiune existente. Conform manifestului, acestea sînt cele mai stabile. Stabilitatea lor este asigurată de identitățile caracteristice ale fiecărei comunități naționale. În schimb, nu există nici identitate europeană, nici națiune politică europeană. Crearea lor ar fi rezultatul unui proces social mult mai lung decît procesul de integrare care ar dura cîteva decenii. Din această cauză, reducerea națiunilor la simple etnii, în lipsa posibilității de identificare politică, ar putea declanșa reacții contrare frustrante, ce pot îmbrăca forma naționalismului etnic. Totodată, respinge teoria conform căreia statele-națiune trebuie dizolvate în jos, în regionalisme. E ridicolă prezentarea regionalizării ca proces istoric progresist.

În opinia autorilor, extinderea în continuare a competențelor juridice ale Comisiei Europene trebuie respinsă cu hotărîre, pentru că aceasta nu dispune de un mandat direct. Totodată, trebuie respinsă și lărgirea competențelor Parlamentului European. Nu trebuie admisă diminuarea dreptului de veto național și lărgirea domeniului deciziilor ce pot fi adoptate cu majoritate calificată, pentru că, astfel, UE poate impune pentru orcine reglementările pe care le dorește.

Politicienii Partidului Civic Democrat nu doresc adoptarea constituției europene, nici obligativitatea introducerii cartei drepturilor omului în tratatele europene. Aceasta, pentru că ar însemna pași făcuți către statul federal și ar reprezenta o imixtiune destructivă considerabilă pentru legislația națională. Propun, în schimb, adoptarea unui document fundamental scurt, care definește modificările obligatorii la nivel european.

În legătură cu unificarea monedei, Manifestul constată că este un proiect politic, fiindcă moneda unică este unul din atributele statului federal. Consideră că această problemă este prematură pentru cehi. Dar precizează, totodată, că, înainte de aderarea la moneda unică și înainte de aderarea la UE, trebuie organizat un referendum.

În privința politicii externe și de securitate comune, partidul consideră NATO singura structură de securitate europeană și crearea tuturor organizațiilor similare este considerată ca inițiativă de slăbire a NATO. Deoarece Republica Cehă este membră NATO, cere să fie inclusă în fiecare proces semnificativ de luare a deciziilor din cadrul UE. Nu se poate ajunge la situația în care se creează sistemul paralel de proiect de securitate al UE sau se dublează structurile NATO.

Manifestul consideră necesară identificarea aliaților în rîndul UE. Posibilă aliată este considerată aripa nordică, care include țări identice ca greutate și categorie. Aceste considerațiuni dovedesc temerea cehilor în fața nemților, a țărilor mici în fața vecinilor mari și puternici. Acest fapt este formulat în document, prin precizarea că alianța cu aripa nordică dorește să contrabalanseze influența politică a Germaniei. Germania este periculoasă pentru că nu este numai cel mai important partener economic, dar este, de asemenea, liderul acelei concepții federaliste a integrării europene, care are un efect deloc neglijabil asupra politicii interne cehe, și care tulbură perspectivele ei asupra UE.

Materialul publicat nu ocolește nici expunerea modului în care trebuie negociată aderarea la UE. Prima și cea mai importantă condiție este participarea ca membru deplin la procesele decizionale și în cadrul pieței comune.

Țara, ca partener mai slab al UE, cu economia aflată într-un proces de transformare, ar trebui să urmărească impunerea pe o scară cît mai largă a cererilor conexe perioadei de tranziție. Ar trebui să aspire la revizuirea pactului de la Nisa, la creșterea numărului reprezentanților cehi în Parlamentul European de la 20 la 22, pentru că țările similare au acest număr de reprezentanți. Ar trebui să susțină consecvent ideea ca în 2004 să decidă împreună cu celelalte state membre viitorul Europei.

Alternativele, posibilitatea altor soluții
sînt propuse în ultima și cea mai discutată parte a Manifestului. Dacă partea în care sînt descrise procesele și problemele UE poate fi considerată realistă, analiza alternativelor este colecția utopiilor, a așteptărilor nerealiste, a ideilor elaborate pe jumătate.

Conform documentului se pot crea situații care împiedică integrarea Cehiei. Aceste situații ar trebuie analizate, ca posibilități, de politica externă cehă și ar trebui elaborate alternative. S-ar putea întîmpla ca, în urma unei decizii politice, UE să suspende sau să amîne lărgirea pentru un timp îndelungat. Este, de asemenea, posibil ca Cehia, dat fiind faptul că nu are sponsori în cadrul UE, să fie omisă din rîndul statelor acceptate, pentru că Cehia este cea mai hotărîtă în apărarea intereselor ei naționale. S-ar putea întîmpla ca Republica Cehă să reevalueze propria cerere de aderare, în cazul în care tendințele din cadrul UE sînt nefavorabile din punctul de vedere al politicii externe sau al interesului național ceh. Dacă, de exemplu, în mecanismele de decizie ar fi constrînsă să-și asume un rol de marionetă și nu ar putea obține nimic în favoarea propriilor interese. Reevaluarea poate surveni și în cazul în care în politica de securitate internă și externă a Europei ar crește numărul elementelor antiamericane și s-ar încerca înlăturarea legăturii de securitate atlantice, sau în cazul în care opinia publică cehă va respinge intrarea în UE în referendumul preconizat. Nu ar fi acceptabilă nici situația în care s-ar avea în vedere revizuirea consecințelor celui de al doilea război mondial.

Pe primul loc al alternativelor figurează apartenența la EFTA respectiv EEA. Documentul afirmă că intrarea în piața comună a Europei ca membru cu drepturi depline este o problemă vitală pentru cehi. Economia cehă, care are relații comerciale mai ales cu state membre ale UE, este mică, deschisă, orientată spre export. În cazul în care țara nu intră în UE are două posibilități: să pătrundă pe piața comună a UE ca membră a Zonei Europene de Liber Schimb (EFTA) sau ca membră a Spațiului Economic European (EEA). Pe alocuri, documentul consideră cele două posibilități ca fiind mai avantajoase decît apartenența la UE. Cele două alternative impun doar obligațiile liberului schimb, în timp ce UE fixează și condiții politice. În opinia liderilor politici ai Partidului Civic Democrat, cel mai mare defect al UE constă în faptul că nu este doar o zonă de liber schimb și un spațiu economic unit ci și un spațiu politic.

Alternativele schițate sînt considerate favorabile pentru ei fiindcă relațiile, tratatele și contractele nu sînt multilaterale, ci bilaterale. Președintele partidului a dovedit de nenumărate ori că preferă soluțiile bilaterale pentru că, în cazul lor, unitatea politică nu este obligatorie, se poate practica politica internă și externă independentă și autonomă, nu este nevoie de negocieri în privința regimurilor juridice ale asistenței sociale, ale muncii, ale protecției mediului, ale dreptului, ale consumatorului. De aceea, apartenența la EFTA în combinație cu apartenența la NATO se conturează în document ca o soluție politică relativ bună și favorabilă.

În prezentarea alternativelor nu se uită nici de alianța nord-atlantică. Dacă Republica Cehă nu intră în UE, trebuie să-și întărească relațiile cu SUA. S-ar putea asocia acelui sistem de apărare antirachetă față de care europenii sînt reticenți. În acest caz, ar trebui respectate prioritățile politicii externe americane, chiar dacă acestea sînt diferite de cele ale europenilor. Pentru aceasta, cehii trebuie să tindă și spre apropierea economică de continentul nord american. (Deocamdată comerțul ceh se bazează însă pe țările europene.)

Elaborarea „filierei americane” este cea mai discutată temă a documentului. Ideea conform căreia Cehia – pentru că din nenumărate motive nu vrea să devină parte a UE – va fi portavion al SUA în Europa și omiterea din calcul a statelor europene mari, este o evaluare eronată a raporturilor. Asemenea erori de apreciere a proporțiilor în politica externă cehă se înscriu în tradiția istorică despre care, cîteodată, se află, altădată nu se află, că este iluzie.

Realizat în cadrul cercetării nr. 029395 a OTKA T.

HAMBERGER JUDIT s-a născut în 1955 la Jászberény, Ungaria. Este politolog și colaborator al Institutului Teleki László din Budapesta. Ultimele apariții: Csehszlovákia szétválása (Separarea Cehoslovaciei), Budapesta, 1997; Szlovákokról és csehekr

Traducerea: KOZÁK Gyula
2001.07.29.

articolul în format *.pdf