Tiberiu FĂRCAȘ
Revista Polis și tranziția în sfera publicațiilor politologice
Observator 
Știința politică este, încă, un domeniu incipient în ansamblul științelor sociale din sistemul universitar românesc. Desființată de regimul comunist, împreună cu catedrele de psihologie și sociologie, în deceniul opt al secolului abia trecut, știința politică românească s-a dezvoltat imediat după căderea comunismului în jurul unor persoane individuale, creatoare, la rîndul lor, de instituții de cercetare politică, în jurul unor universități și în jurul a două reviste care au devenit extrem de importante de-a lungul unui deceniu de tranziție: Polis și Sfera Politicii. Cu o abordare de tip anglo-saxon, într-un stil academic, fără articole sau studii în care să predomine elementul emoțional, cele două reviste au coagulat în jurul lor întreaga elită din sfera stiinței politice. În cursul anilor, în ambele reviste, au semnat autori celebri, cum ar fi Giovanni Sartori, Jeremy Shearmur, Kazimier Z. Poznanski, Martin Krygier, John Pinder, Narnard Crick sau reputați analiști politici români, cum ar fi Dan Pavel, Stelian Tănase, Aurelian Crăiuțu, Cristian Preda, Vladimir Tismăneanu, George Voicu sau Virgil Nemoianu (lista este prea mare pentru a-i aminti pe toți).

Datorită nu doar aspectului grafic de calitate, ci, mai ales, datorită excepționalelor teme atacate și studii, revistele Polis și Sfera Politicii au reușit să influențeze multe decizii ale lumii politicii și administrației publice, făcînd munca care ar fi revenit unor think- tank-uri extrem de costisitoare. Din paginile revistelor nu au lipsit dezbaterile furtunoase de idei, chiar polemicile acide referitoare la teme delicate, cum ar fi fascism versus comunism, antisemitismul, serviciile secrete sau colaboraționismul cu regimul comunist. Practic, nu a existat domeniu adiacent științei politice care să nu fie dezbătut, comentat sau analizat pînă la profunzime cu mijloacele și conceptele specifice științei politice.

Dacă revista condusă de renumitul analist Stelian Tănase, Sfera Politicii, a adoptat uneori un stil mai popular, mai accesibil, revista Polis a continuat să publice analize și studii de înalt nivel academic, atît în limba română cît și în limbi străine. Condusă de un colegiu editorial compus din specialiști de talie internațională și editată de IMAS, institut de marketing politic condus de sociologul Alin Teodorescu, cu un tiraj mic dar suficient ca să penetreze grupurile de interese politice și de decizie în viața publică din România, Polis și-a făcut un renume din tratarea tematică și punctuală a operelor unor gînditori fundamentali de filosofie politică și știință politică. Cititorii au putut să cunoască astfel opera unor autori de talia lui Ghiță Ionescu, Friedrich A. Hayek sau John Rawls. Polis a dedicat o serie de numere analizării situației actuale a liberalismului românesc, naționalismului pe scară mondială, conceptului de tranziție sau procesului de aderare a țărilor din Europa de Est la NATO și Uniunea Europeană.

Colaboratorii revistei nu au ignorat nici scena politică românească sau relația cu minoritățile și politicile referitoare la acestea elaborate de către statul român. De-a lungul celor șase ani de la apariție, Polis a continuat să radiografieze atît doctrina partidelor care au compus sau compun sistemul politic românesc cît și să se refere la drepturile minorităților, cărora le-a dedicat un număr de revistă.

Pentru a fi obiectivi, trebuie să spunem că Polis nu a manifestat suficiente preocupări în ce privește conceptele contemporane, cum ar fi multiculturalismul, regionalismul sau subsidiaritatea, aflate la granița încă nedefinită complet dintre științele politice (political science) și studiile culturale (cultural studies). Din acest punct de vedere, nu e de mirare că dezbaterile care fac referință la conceptele de ardelenitate sau transilvanitate lipsesc cu desăvîrșire în cadrul revistei, deși în istoria ideilor politice românești există lucrări solide pe aceste teme.

În nici un număr al acestei excelente reviste nu există studii profesioniste despre probleme regionale din Transilvania, în general, fiind abordate subiecte ce privesc ideologiile, doctrinele politice, economia sau legătura dintre științele politice și sistemul juridic. Chiar în lipsa studiilor referitoare la temele descrise mai sus, revista Polis va rămîne un reper fundamental în domeniul științei politice din România, datorită, mai ales, rolului de avangardă pe care l-a deținut ani de zile pe piața revistelor de știință politică. Vorbim la trecut despre Polis, pentru că, în cea mai bună tradiție mioritică, și acestă excelentă întreprindere culturală a dat faliment, iar revista nu va mai apărea.

Între timp, pentru cei care vor să se țină la curent, pe piața editorială au apărut două noi reviste de științe politice. E vorba de Studia Politica, editată de Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității București, la inițiativa decanului Daniel Barbu, în colaborare cu editura Meridiane, și Revista Română de Științe Politice, editată de Alina Mungiu-Pippidi sub egida think-tank-ului intitulat Societatea Academică Română (SAR). Împreună cu Sfera Politicii, acestea sînt unicele reviste într-un domeniu care încă nu și-a atins posibilitățile totale.

2001.08.07.

articolul în format *.pdf