HADHÁZY Zsuzsa
Credință și cultură
Observator 
Una din nenumăratele tentative de presă de după evenimentele din decembrie 1989 este revista Keresztény Szó (Cuvîntul Creștin), lansată în februarie 1990. Redactorul-șef fondator a fost excelentul, aproape legendarul scriitor și umorist, Bajor Andor, colectivul de redacție actual este format din redactor-șef Jakab Gábor, redactor responsabil Jakabffy Tamás, redactor Bodó Márta.

Pînă în octombrie 1991, Keresztény Szó aparărea ca „săptămînalul diecezei romano-catolice din Alba Iulia”, apoi, timp de un an, ca „săptămînal catolic maghiar”, iar, de atunci, apare lunar. Pînă la sfîrșitul anului 1992 avea 16 pagini, din ianuarie 1993 s-a extins la 24 de pagini, iar din iulie 1994 apare pe 32 de pagini. Și, deși dreptul de proprietate aparține diecezei din Alba Iulia, revista este ditribuită și pe teritoriul diecezelor Oradea, Satu Mare și Timișoara. Din iulie 1994, „subtitlul” ei este „revistă lunară de cultură catolică”, ceea ce oglindește fidel schimbările intervenite în redactarea revistei de la înființare. Jakabffy Tamás a formulat astfel: „În Keresztény Szó este prezent cu titlu de cultură tot ceea ce este rezultatul gîndirii. Iar gîndirea poate avea ca subiect și violența, deși, fără îndoială, violența nu este un factor creator de cultură. Desigur, apreciem ca fiind cultură artele, deși nu publicăm nemijlocit art㠖 de exemplu, beletristic㠖 doar pentru sine, ci, eventual, ca ilustrație a unei suite coerente de idei cu caracter disertativ. În concepția noastră, în schimb, face incontestabil parte din cultură gîndirea teologică, tot ceea ce constituie muncă, pe care o putem adăuga declarației cu umilele noastre forțe. Cultura, deci, în definiția și practica revistei Keresztény Szó, este munca spiritului, în măsura în care scopul conștient al acestuia nu este distrugerea.”

Conform acestor cîteva rînduri cu valoare de program, revista joacă pe o scală largă. Spicuind doar tematicile ultimilor doi ani, putem observa că cititorii interesați de subiecte dintre cele mai diferite vor putea să găsească în revistă scrieri adresate lor. Fără pretenția completitudinii, aș dori să citez cîțiva autori și cîteva teme. Începînd cu primul număr din anul trecut, redacția publică, unul după celălalt, zece eseuri de Peter Pawlowsky, jurnalist de politică internă din Austria, conducătorul secției religioase a Televiziunii Austriece. Scrierile publicate au menirea de a ajuta la înțelegerea religiei creștine, pentru care – susține Pawlowsky – trebuie să pornim de la analiza Orientului Apropiat. Din acest motiv, în primul său eseu tratează Palestina, apoi problema autenticității Noului Testament, cristologia, persecuția primilor creștini și răspîndirea religiei creștine; scrie despre domnia pantocratorului (judecătorul mondial), examinează disputele politicii și ale teologiei, vorbește despre povestea ereticilor și a sfinților, a reformei și contrareformei, despre urmările din secolul XIX ale colonizării și ale activității misionarilor și, în final, rezumă în linii mari acele biserici și confesiuni care „s-au creat prin alierea dizidenților religiei creștine originare”. În opinia lui Pawlowsky, „dacă odinioară unitatea creștinilor era interpretată din partea catolicilor practic ca o întrepătrundere organizațională, care poate fi realizată doar cu prețul asimilării diferitelor tradiții doar la tendința „dominantă”, creștinii de azi concep ecumenismul într-un mod mult mai democratic și mai federalist. Căci creștinismul poate să-și găsească locul cel mai demn între religiile mondiale dacă apun definitiv concepția și epoca etichetărilor reciproce ca «eretic» și luptele interconfesionale purtate de toți împotriva tuturor.”

Acesta este spiritul în care Keresztény Szó se prezintă în fața cititorilor și acesta este spiritul în care publică un interviu cu episcopul greco-catolic John-Michael Botean, stabilit în America (interviu realizat de Bodó Márta), care spune: „... față de anii 50, atît biserica, cît și societatea românească s-a schimbat foarte mult. Deci, atunci cînd biserica noastră cere restaurarea «mumiei» din anii 40, în loc de a încerca să trăiască cu corpul de acum, care trăiește și există în anii 90, riscă să înstrăineze total mare parte a românilor gînditori, precum și tineretul.”

În același spirit, publică scrierea lui Gabriel Andreescu, copreședinte al Comitetului Român Helsinki, despre contactele internaționale ale ortodoxiei din Europa de est și de sud-est, a lui Szilveszter Ildikó despre viața și metodica lui Socrate, articolul lui Angi István, iar, într-un număr ulterior, al lui Béres György despre muzica-cîntecul gregorian, mediația lui Erich Bryner despre euharistie (mulțumire) în biserica ortodoxă, cugetările lui Dornbach Alajos despre formarea burgheziei, articolul lui Baróti László-Sándor despre Sfîntul Ștefan, ctitorul statului ungar, un fragment din volumul Aventura umană al lui Hankis Elemér, studiul lui Jakabffy Tamás despre biserică și condiția intelectuală (a intelectualității), al lui Paul Magnin despre budism. Desigur, această enumerare este departe de a fi completă, ba mai mult, cronicarul a încercat să menționeze în cele cîteva rînduri care îi stau la dispoziție scrierile care nu sînt explicit sau nu sînt numai de natură religioasă, care nu tratează numai problemele credinței, căci, din caracterul catolic al revistei Keresztény Szó reiese clar, pentru oricine, că mare parte a scrierilor publicate sînt oricum cu tematică religioasă.

Din păcate, din lipsă de spațiu, nu putem analiza revista lunară culturală a bisericii catolice, însă trebuie să menționăm faptul că la caracterul echilibrat și cumpătat al acesteia contribuie știrile adunate din toată lumea creștină, publicarea frecventă a recenziilor de cărți și rubrica Máshol (Altundeva) care prezintă soarta creștinilor care trăiesc în locuri diferite, în circumstanțe diferite.


Traducerea: VENCZEL Enikő
2001.07.30.

articolul în format *.pdf