Alexandru SERES
Defavorizați de Guvernul României
Actualitate 
Dacă îți arunci privirea în ograda Bihorului, la prima vedere pare un județ la fel de obidit și lăsat în voia sorții ca oricare altul. Însă, dacă ai și curiozitatea să deschizi catastifele cu statistici, realizezi că are ceva în plus: se găsește în fruntea listei județelor defavorizate.

Nu de o zonă defavorizată din pricina lipsei resurselor econo mice e însă vorba, cum s-ar crede. În ciuda faptului că este printre primii la adunatul taxelor și impozitelor, Bihorul se găsește în coada listei cu sumele primite de la bugetul de stat pentru necesitățile lo cale. Mai exact, la primul capitol – locul patru, la al doilea – ultimul!

S-ar crede că tratamentul de care are parte Bihorul din partea guvernului, ar face din acest județ un teren fertil pentru ideile lui Sabin Gherman. Nici vorbă de așa ceva.

Cunosc prea puțin situația din alte județe, dar cel puțin în Bihor, Sabin Gherman nu pare să aibă nici un impact politic, în ciuda celor afirmate în recentul său periplu transilvan. Cei doi-trei politicieni pe care i-a indicat – fără să-i nominalizeze totuși – drept simpatizanți și posibili membri ai partidului pe care vrea să-l înființeze nu numai că nu au nici o relevanță din punct de vedere politic, dar nici măcar nu doresc să facă publice numele și intențiile lor. În schimb, unii oameni politici, atât din tabăra Puterii, cît și din cea a Opoziției, se orientează tot mai mult spre o atitudine mai responsabilă față de județul care i-a trimis în Parlament.

Desigur, nu e nici o noutate ca un parlamentar să-și direcționeze discursul politic spre sprijinirea unor interese locale. Însă, de cele mai multe ori, astfel de situații ascund simple interese personale sau de partid. De aceea, unul din exemplele pe care le voi da, nu pare să fie cel mai nimerit. Deputatul PSD Mihai Bar, anterior președinte al Consiliului Județean, nu se ferește să susțină public alocarea de fonduri unor localități bihorene; însă el face lobby exclusiv pentru așezările unde are interese personale, în baza prieteniei care îl leagă de unii primari, sau pur și simplu unde conducerea locală aparține PSD.

În fond, e vorba de același mecanism centralist, care favorizează pe unii, în dauna altora, în baza unor criterii cu totul subiective. Cu toate acestea, cu sau fără voia deputatului nostru, efectul e unul salutar: atragerea de resurse către acele localități care, în alegeri, au sprijinit partidul din care face parte Mihai Bar – deci o legătură mult mai strînsă între electorat și reprezentantul său. E și acesta un pas înainte, chiar dacă doar pe jumătate; mai mult nu permite sistemul.

Sau totuși? Să mai vedem un exemplu, de astă dată din tabăra opoziției.

Deputatul Cornel Popa a luat recent public poziție în problema indiferenței cu care guvernul tratează Bihorul. „Deși județul Bihor se situează constant pe poziția 4-5 în clasamentul aportului la bugetul de stat, la întoarcerea subsidiilor în teritoriu i se alocă o sumă care-l plasează printre ultimele locuri în ierarhia unităților administrativ-teritoriale” – se poate citi în interpelarea pe care deputatul liberal a înaintat-o pe 10 septembrie premierului Adrian Năstase.

Pe lîngă această obiecție de fond, cu totul justificată, Cornel Popa a mai relevat și faptul că mai multe instituții zonale, cu atribuții pe mai multe județe, au primit sediu, ocolindu-se Bihorul, în județe învecinate, fără să existe motivații acceptabile. În această situație se află Autoritatea Pentru Privatizare și Administrare a Participațiilor Statului, care se găsește în Cluj, deși are în portofoliu 70 de unități economice din Bihor și doar 7 în Cluj; reprezentanța zonală a Autorității pentru Turism a primit sediu în Arad, cu toate că potențialul turistic al Bihorului este incomparabil mai ridicat; Sucursala din Transilvania de Nord a SC Electrica SA a fost mutat㠄intempestiv” la Cluj, în pofida faptului că Oradea e mai aproape de frontieră, facilitînd exportul etc.

I se poate reproșa deputatului Cornel Popa că ieșirea sa la rampă nu se datorează exclusiv grijii pentru interesele locuitorilor din județ, ci, mai ales, faptului că a ajuns deputat datorită susținerii fraților Micula, la al căror holding Transilvania General Import Export a fost director general înainte de a intra în politică. Or, se știe că frații Micula au interese economice în special în zona Beiușului, declarată zonă defavorizată…

Ceea ce face însă poziția acestui politician destul de interesantă din punctul de vedere pe care-l analizăm acum este că domnia sa a sărit în apărarea Bihorului la nivel de principiu, atacînd sistemul de distribuție bugetară tocmai în caracterul său aleatoriu și subiectivist. Astfel de atitudini politice, dacă sînt consecvente, pot genera treptat o schimbare a mentalității politicienilor, fie și prin conta minare, mai ales dacă ele determină reacții pozitive din partea Executivului.

Cu siguranță că nu Sabin Gherman, cu ideile sale semidocte, este în măsură să rezolve problemele cu care se confruntă instituțiile la nivel de administrație locală. În mod special, modul total contraproductiv în care el își susține oferta politică, este prea puțin atractiv în sînul electoratului. Un partid care să militeze pentru autonomia administrativă a Transilvaniei, dacă nu are lideri credibili și un suport intelectual de excepție, garantînd promovarea unei linii politice în consens cu regionalismul ce se aplică în Uniunea Europeană sau chiar mai aproape de noi, în Voivodina, riscă să nu fie decît o reducere la scară regională a politicii la nivel național. Trebuie evitată capcana unui pseudoregionalism, a unei copii la indigo a sistemului politic deficitar care funcționează în România de astăzi – un centralism redus ca dimensiuni, dar tot centralism, a cărui principală carență este lipsa de criterii funcționale în distribuirea resurselor financiare.

Poate că politicienii de care am amintit nu sînt conștienți că poziția lor reprezintă primul pas către o alternativă nouă în România. Cu toate neajunsurile de moment, generate mai ales de mecanismele sistemului electoral al votului pe liste și clientelismului care este consecința sa, este de sperat ca, în cele din urmă, să se producă o responsabilizare mai pronunțată a politicienilor față de electoratul local. În special, datorită faptului că tot mai mulți oameni politici realizează că o carieră politică trainică nu se poate clădi exclusiv pe criterii ideologice, cu totul teoretice, în absența acțiunii concrete, pragmatice.

ALEXANDRU SERES s-a născut în 1957, la Oradea. Este redactor la Jurnal bihorean. Infernul nostru cel de toate zilele (publicistică), Ed. Multiprint, Oradea, 1998.


2001.09.01.

articolul în format *.pdf