Traian ȘTEF
La scrisoarea d-lui Sabin Gherman
Actualitate 
Nu îl cunosc personal pe dl.Sabin Gherman. L-am văzut doar pe ecranul televizorului. Nici dl. Sabin Gherman nu a încercat să mă cunoască, deși am scris – și nu l-am atacat – despre manifestul său în Transilvania Jurnal. Nici cînd a fost la Oradea nu și-a arătat dorința de a mă cunoaște, nici oamenilor săi nu le-a sugerat să stea de vorbă cu mine, deși ne știm. Mi se pare curios că, deși ne întîlnim adesea, aceștia nu au adus niciodată vorba despre intențiile lui Sabin Gherman. Am făcut această introducere pentru a spune că aș fi avut disponibilitatea de a discuta cu dl. Sabin Gherman, dar nu pe ascuns, ci cu franchețe. Scrisoarea pe care ne-o trimite, însă, mă dezamăgește rău. E ceva paranoic în acest text. Dl. Sabin Gherman oscilează între un ton orgolios și unul plîngăcios, pare a nu fi auzit niciodată de noi decît că l-am fi „atacat prin diverse ziare”, ne identifică încă de la început cu acea parte de România de care el s-a săturat, se consider㠄reprezentantul” unor mari procente dintre ardeleni și bănățeni, ne consider㠄intelectuali” cam la modul comunist, din ăia care „ plimbă cuvintele”, dar, pentru a prosti masele, nu e rău să-i ai de partea ta. Ne-ar vrea, el însuși, doar așa, ca o anexă care dă bine, dar și pentru asta să facem cerere. Sîntem ba estimați, ba subestimați, dar pare-mi-se că, mai degrabă, sîntem considerați un fel de concurenți fără șanse. Dl. Gherman mai și uită, iar împăunarea îl lipsește și de ironie, și de umor. Punctul 8 al scrisorii este de-a dreptul hilar și nu-i fac acum o analiză nici logică, nici literară. Pare a spune că noi, cei de la Provincia am „apărut” după manifestul său, că ne-am suit pe valul pe care el l-a înălțat. Mie mi se pare că s-a întîmplat tocmai invers. Manifestul d-lui Sabin Gherman – foarte bine scris în comparație cu scrisoarea de faț㠖 a apărut pe fondul discuțiilor din Transilvania Jurnal, ducînd la extremă opiniile noastre. Apoi, aici, nimeni nu are întîietate. Suspiciunea că manifestul său a fost o diversiune este întemeiată. Poate acum dl. Gherman a ieșit din posibilul rol, dar atunci întreaga desfășurare a scandalului s-a făcut după tehnicile diversiunii. De ce nimeni dintre noi nu a fost chemat la televiziuni, nu a fost interceptat ca transilvanist, ca federalist, decît atunci cînd o astfel de diversiune a fost pregătită spre folosul d-lui Emil Constantinescu?

O altă nedumerire în legătură cu întreprinderea d-lui Gherman este legată de exclusivitatea numelui său. Cum pot ființa o asociație civică sau un partid, cînd doar numele șefului este făcut public, iar ceilalți sînt anonimi? De ce această întruchipare a unei idei într-o singură persoană, cînd se consideră că e o problemă a majorității, una de masă? Nu poate fi compromisă ideea cel mai ușor în acest fel? Textul său a fost interpretat și compromis, apoi, nu de către noi, ci de aceia cărora le-a picat numai bine și au pus repede eticheta. Aceeași etichetă a fost lipită pe fruntea d-lui Sabin Gherman după aparițiile de iepure speriat la televiziuni. Dl. Gherman vrea să fie lider, să ducă o luptă cu sacrificii (a se vedea punctul 2 al scrisorii), dar un lider care știe ce duce pe umeri și poate nu este nici plîngăcios, nici nu-și ascunde colaboratorii, iar cu laudele îi lasă pe alții.

Îmi pare rău pentru cuvintele mai tari din acest răspuns la scrisoarea d-lui Gherman, dar acum sînt convins că nu este omul potrivit pentru a înființa un partid regional.

TRAIAN ȘTEF s-a născut în 1954, la Brădet, jud. Bihor. Este redactor la revista Familia. Leonid Dimov, Brașov, 2000.


2001.10.07.

articolul în format *.pdf