Cristiana TEOHARI
Scrisoare din Sud
Actualitate 
(Colegul nostru, Ovidiu Pecican, a primit o scrisoare de la o cunoștință din București, pe care, cu permisiunea autoarei, o publicăm. Redacția)

Dragilor ardeleni,
cît vă invidiez, cît sînteți de norocoși că vă aveți unii pe alții (români și maghiari, vreau să zic), cît de bine e să ai ceva de dezbătut, fie și trecutul, sau un pretext măcar (în motive serioase n-am crezut niciodată), ca să-i mai dați cu condeiul sau cu gura, ca să aveți sentimentul că se întîmplă (sau că se va întîmpla sau că s-a întîmplat), nabii, ceva, orice!

Pentru că, dragii mei, Sudul începe deja să miroase a hoit vechi. Îl bîzîie muștele de multă vreme, iar pielea uscată lasă să se vadă prin crăpături albeața oaselor. Nimeni nu zice nimic, nimeni nu face nimic, în țară e liniște, acea liniște pe care o promitea Iliescu la primul lui mandat și pe care românii se pare că și-o doreau cu ardoare. E o liniște de mormînt.

Zicem respectuos „boda proste” pentru bănuții care ni se dau, ne cumpărăm juma’ de pastilă de aspirină, că mai mult nu putem, un colțuc de pîine și o felie de salam puțin verde pe margini, ne așezăm în fotoliul cu tapițeria destrămată și ne uităm la televizor, cu ochii pe jumătate căzuți de oboseală, la eforturile săracilor guvernanți pentru un bine pe care nu știu după ce criterii și din ce punct de vedere l-au definit. Pe urmă, ne culcușim sub pătura rece, cu buzele sudate de atîta tăcere, și ne gîndim apatici la ziua de mîine, la fel de pașnică, la fel de moartă...

Cînd ziceți că faceți partidul ăla transetnic, sau forum civic, sau orice o fi? Considerați-mă înscrisă deja. Nu fiindcă sper cine știe ce de la el, dar pentru că ar fi măcar o schimbare de decor. Fie și pe termen scurt. Fie și pe termen foarte scurt. Dar vreau să mai amușin și eu o schimbare, oricît de mică, în țara asta.

Altfel, matale ce mai faci?


2001.10.07.

articolul în format *.pdf