Dialog între Nenad Canak și Kasza József
Autonomie și cîteva înjurături
Perspective 
Dialogul de mai jos a avut loc la Zenta, în Voivodina, cu ocazia aniversării a zece ani de la manifestările împotriva războiului de acolo. Interlocutorii sînt Nenad Canak, președintele Camerei Deputaților și al Ligii Social-democrate din Voivodina, și Kasza Jószef, vice-președintele guvernului sîrb și conducătorul Alianței Maghiarilor din Voivodina. Dezbaterea relevă două lucruri: 1. rolul autonomiei nu este acela de a exclude sau mușamaliza contradicțiile dintre personalități aparținînd diferitelor orientări politice sau diferitelor comunități naționale; 2. acceptarea autonomiei drept cadru instituțional și conceptual general oferă posibilitatea consensului în problemele cele mai importante, chiar și în cazul celor mai intense dezbateri. Incidentul menționat în cursul dialogului a avut loc la sfîrșitul lui octombrie, cînd Nenad Canak – aflînd că noul președinte al radioului și televiziunii locale a fost pe mai departe numit de Belgrad, contrar intenției explicite a Parlamentului și guvernului din Voivodina – a spart în fața camerelor de televiziune panoul Radiodifuziunii și Televiziunii Sîrbe montat în studioul de la Novi Sad. Dialogul a fost înregistrat și consemnat de Szerencsés Zsuzsanna, jurnalist la săptămînalul Reporter. Textul dialogului a fost trimis la Provincia de colaboratorul nostru, Végel László. – Red.

Canak: Fiindcă am promis domnului Kasza că nu voi folosi cuvinte grave, doar pe scurt: după părerea mea, întreaga poveste e o farsă. Pentru un motiv simplu: noi am pregătit platforma pentru retrocedarea autonomiei Voivodinei. Atenție: asta e o bucată de hîrtie1 în care se spune ce trebuie să facă Serbia pentru a-și respecta propria constituție. Așadar, noi aici implorăm puterea din Serbia să respecte constituția, adoptată neconstituțional, din care a eliminat autonomia Voivodinei. Cu alte cuvinte, să înceapă, în sfîrșit, aplicarea constituției puterii de ocupație-Miloševic . Iar cînd noi ne referim la constituția-Miloševic , ei ne califică drept separatiști. Este cît se poate de evident că e vorba de cu totul altceva: din cîine nu se face slănină. Și basmul despre tratativele interguvernamentale: trebuie atrasă atenția doar asupra amănuntului că guvernul sîrb este condus de dr. Zoran Đindic – doctor în filozofie –, iar consiliul Executiv din Voivodina de către un demnitar proeminent al Partidului Democrat. Adică, în calitate de reprezentant a două guverne, ei se întîlnesc în cadrul partidului. Cu toate astea, ei nu reușesc să cadă de acord. Ei bine, dacă doi membri ai aceluiași partid nu pot să ajungă la un acord, atunci este vorba aici de o gravă confuzie. Nu este vorba de interese politice contrare, ci de interese economice contrare, iar, în acest al doilea caz, ajungem la următoarea problemă: dacă discuțiile sînt legate de Voivodina, este absolut logic ca părțile participante să fie reprezentanții grupurilor legitime, autohtone, din Voivodina, care au opinii diferite în legătură cu aceste probleme. Prin urmare, dacă reprezentanții unui partid nu reușesc să-și coordoneze opiniile asemănătoare, cum vom reuși noi să coordonăm opiniile diferite; iată de ce cred că totul este o farsă menită să tragă de timp, pentru ca – în timp ce noi sîntem duși de nas cu povești despre retrocedarea autonomiei – să se scoată la vînzare proprietatea Voivodinei. Și, permite-mi să adaug: în imperiul roman deosebirea dintre sclav și cetățean era că cetățeanul putea să aibă avere, iar sclavul nu putea. În Germania hitleristă, în Serbiile Miloševic -Kostunica etc. Voivodina nu poate avea avere. Serbia poate.

Kasza: Dacă lucrurile merg în continuare așa, e timpul să încep să înjur. Fiindcă eu cred că de tensiuni și conflicte ne-am săturat. După părerea mea, conflictele nu rezolvă nimic. Esențial este că peste 60 la sută din populația Voivodinei vrea autonomie. Puterea de la Belgrad trebuie să ia în considerare acest fapt și să cedeze. Prin mișcări pripite, nerăbdătoare și nechibzuite – independent de faptul că Canak este un bun prieten al meu și combativitatea lui îmi este simpatic㠖 nu ajungem nicăieri... Trebuie să cumpănim bine, să facem politică rațională și să nu antrenăm Voivodina în conflicte.

Canak: Realmente?

Kasza: Dacă nu ar fi așa, am aparține aceluiași partid.

Canak: Un lucru trebuie, totuși, să spun: toate acestea sînt convingătoare și pe mine mă fac să cred că merg pe calea cea bună. De fapt, care-i logica? Noi ne-am adunat pentru aniversarea unui deceniu de la manifestațiile împotriva războiului. Nu e adevărat? Am fost și împotriva războiului din Kosovo, printre altele în fața clădirii statului-major, lovită mai tîrziu de o rachetă, în timpul intervenției americane, asupra căreia noi am atras atenția. Am dreptate?

Kasza: Perfectă.

Canak: Iar acum cei care la Pale au rumenit boul la frigare împreună cu Karadjici și ceilalți criminali de război, tocmai ei... Am spus de o sută de ori și mai spun încă o dată: noi vrem ce este al nostru, dar și ei vor ce este al nostru. Întrebarea rămîne în continuare: al cui e al nostru? Iar povestea despre restituirea autonomiei este așa: dacă cineva ți-a furat automobilul, atunci respectivul e hoț, poliția îl prinde pe hoț, îl bagă la închisoare, iar apoi începe să mediteze dacă e cazul să-ți restituie mașina, căci ar putea eventual s-o conducă el. E aceeași poveste: l-au prins pe Miloševic ? – l-au prins; Miloševic e la Haga? – este; ne-au dat înapoi autonomia? – nu. Așadar, cineva vrea să ne aducă în situația de a cere scuze pentru că revendicăm ceva ce ne aparține. Dacă asta înseamnă agresivitate, atunci eu sînt agresiv. Desigur, mă opun oricărui conflict, dar și acestor situații.

Kasza: Sînt de acord, dar medalia are și un revers. În ultimii zece ani, noi am pierdut 40.000 de tineri. Generații întregi lipsesc din școlile generale, din facultăți, de pretutindeni. Un nou conflict ar fi fatal pentru maghiarii din Voivodina. Eu trebuie să fiu foarte circumspect, fiindcă un conflict cît de mic ar însemna că și tinerii pe care îi mai avem, care ar putea regenera națiunea, părăsesc acest teritoriu și atunci ți-ai atins scopul, și tu, și Miloševic , și toată lumea, adevăratul scop în Voivodina, anume ca peste zece ani să nu mai fie aici nici un maghiar. Cu asta nu pot fi de acord, în această privință diferă opiniile noastre. Cu orice altceva sînt de acord.

Canak: Bine, dar mai este ceva: dacă nouă ne lipsesc 40.000 de maghiari de aici, din Voivodina, la ce îi vei invita înapoi? Ca să fie și aici spălători de vase, ca și acolo unde sînt acum? Căci nu au unde și la ce să se întoarcă, de vreme ce noi nu am reușit să recuperăm moștenirea strămoșilor, confiscată de ocupanți. La asta să se întoarcă? Ba chiar vor pleca și ceilalți, toți cei care pînă acum au rămas, și nu numai maghiarii. Dar nu de teama conflictelor, ci pentru că nu văd aici nici o perspectivă, pentru că nu vor avea nimic. Căci, dacă permitem să ne scoată la vînzare bunurile și să folosească toți banii pentru a cumpăra pacea socială, dacă ajungem pînă acolo ca din ceea ce vînd, din patrimoniul Voivodinei, să rămînă aici cinci la sută, mai puțin decît bacșișul de cuviință la cîrcium㠖 și nici asupra acestor cinci la sută nu vor decide oameni ca tine – atunci nu avem decît să închidem cîrciuma și să aruncăm pe drumuri trupa. Căci tu ai spus că lipsește deja și a plecat o întreagă generație.

Kasza: Nici nu una, ci mai multe generații...

Canak: Mai multe generații, cel mai viabile generații lipsesc la maghiari. Și ce fel de generații lipsesc la ceilalți? Aceleași. Fiindcă, din motive identice cu ale maghiarilor, au plecat și ceilalți. Crezi într-adevăr că, după ce am trecut prin ce am trecut, aș fi capabil să atrag pe oricine în orice fel de conflict? Cît despre teama de conflict... De ce la Belgrad nu se teme nimeni de conflicte? Nu e adevărat că nu se teme, numai că nimeni nu le-a spus că în Voivodina există o voință politică unitară pentru a face să înceteze această stare. Că Voivodina este a celor din Voivodina, care au la origine diferite popoare, sînt de diferite religii, dar asupra unui lucru sînt de acord: nu au unde să meargă, nu vor să plece, fiindcă ce este aici le aparține.

Kasza: Amice, cînd vei ajunge tu în situația ca la Subotica să nu poți umple două clase de gimnaziu cu elevi sîrbi, așa cum eu nu pot să înființez două clase întîi maghiare la Subotica, atunci vom fi egali.

Canak: Dacă nu ne recuperăm avuția, nu vom avea deloc gimnaziu.

Kasza: Înțelege ce am spus, fiindcă cifrele nu arată același lucru: 40.000 de maghiari pentru comunitatea noastră etnică nu este egal cu 100.000 de sîrbi față de 6-8 milioane de locuitori. Asta e problema, nu altceva.

Canak: Atunci repet: cum vom rezolva lucrurile?

Kasza: Despre asta să nu vorbim aici, dar alta e dimensiunea lucrurilor.

Canak: Comportamentul meu la televiziune a fost necuviincios, dar atunci am învățat că nu e permis să înjuri în fața camerelor. De asta mă voi ține...

Kasza: Nu numai că înjuri, dar mai și scuipi...

Canak: Bine. În fața camerelor nu e permis nici să înjuri, nici să scuipi. Voi avea grijă de acum încolo. Dar am convingerea că numeroasele denumiri incorecte vor fi schimbate în scurt timp pe firmele din Voivodina, fiindcă înșală lumea. Zău că nu înțeleg: dacă ceva e din Voivodina în proporție de 80 la sută, de ce se numește așa: Intreprindere industrială a Serbiei. Nu crezi că...

Kasza: Ai dreptate, dar eu văd altfel lucrurile. Noi doi am avut în ultimele zile mai multe convorbiri cu politicieni de seamă din Europa. Și am pus direct întrebarea: în ce măsură sprijină Europa punctul de vedere al Voivodinei? Răspunsul a fost dezolant. Și de asta trebuie să ținem seama! Adică trebuie să înțelegem că sîntem la începutul unei lupte pe termen lung, de mai mulți ani, luptă care se duce pentru independența Voivodinei. Trebuie să fie clar acest lucru.

Canak: Dar, dacă îmi permiți să observ, această luptă nici nu poate să înceapă dacă nu există voință politică bine accentuată în Voivodina, la care Belgradul se va vedea silit să se raporteze ca partener, deci una care nu îi este subordonată...

Kasza: Desigur, aici sîntem de acord...

Canak: ... și înființarea acestui subiect politic, care trebuie să fie capabil să nu execute ordinele venite de la Belgrad, s-a început la ultima ședință, cînd președintele Camerei Deputaților din Voivodina, care întîmplător sînt eu, nu a putut fi înlocuit – la porunca Belgradului.

Kasza: Accentuez din nou că nu sîntem pe aceeași lungime de undă. Unde este deocamdată societatea civilă în care cuvîntul și opinia noastră vor avea acceeași greutate? Căci dacă Kasza vrea autonomie, asta înseamnă secesiune, separatism și așa mai departe...

Canak: De ce strigi la mine?

Kasza: Nu strig, dar aș putea și eu să înjur, dacă vrei să știi... Căci dacă Canak pretinde autonomia, e altceva... Despre ce vorbești tu, se va întîmpla mai încolo. Vom avea drepturi egale atunci cînd și autonomia maghiară va fi ceva firesc, ca parte a autonomiei din Voivodina. Dar despre asta nici tu nu ai spus încă o vorbă bună.

Canak: Dar am spus că nu ar fi deloc inteligent să mutăm centralismul belgrădean la Novi Sad. Autonomiile trebuie să se transforme în cursul proceselor de descentralizare în cea mai largă democratizare a societății. În aceste coordonate se pot așeza toate tipurile de autonomie, dar trebuie discutate și locul acestor discuții este Camera Deputaților din Voivodina și nu Parlamentul sîrb. Acesta este punctul meu de vedere. Fiindcă nu aș putea spune că sprijin toate tezele și formele care apar în programul unui partid. Nici eu nu l-am auzit pînă acum pe Kasza exprimîndu-se pozitiv în legătură cu concepția Republicii Voivodina2, deși, în opinia mea, o parte semnificativă a electoratului său nu s-ar împotrivi prea tare unei asemenea idei. Totuși, în prezent el consideră că nu trebuie forțată această concepție. Nu-i așa, Kasza?

Kasza: Despre asta eu nu am exprimat încă nici o părere...

Canak: Nu crezi că ar fi bine să se organizeze un duel TV între noi doi....

Kasza: Ar fi un show bun... dar mai întîi trebuie să-mi pun la punct dinții.

Canak: Nu contează, muști tu bine și așa.

Kasza: Un lucru este, însă, indiscutabil: membrii entității maghiare revendică cu cea mai mare consecvență autonomia Voivodinei. De asta poți fi sigur.

Canak: Te cred.

Kasza: Dintre maghiarii din Voivodina, 80-90 la sută vor autonomia. Dacă, să zicem, 70 la sută dintre sîrbii din Voivodina ar declara la fel, atunci am cîștigat lupta.

Canak: Conform celor mai noi sondaje de opinie, 80 la sută dintre cetățenii Voivodinei revendică retrocedarea dreptului de fondator al celor mai mari intreprinderi de stat, ca de exemplu Naftagaz și așa mai departe...

Kasza: Nu vorbim acum despre aceste amănunte...

Canak: Ha, ha, ha... averea nu este amănunt și nu poate fi considerată ca atare.

Kasza: Autonomia conține și dreptul de proprietate...

Canak: Dacă mă obligi să disecăm această chestiune, aici e vorba de faptul că numărul sîrbilor care revendică autonomia crește de la o zi la alta... Cînd m-am aflat aici ultima dată, pe vremea lui Miloševic , ea aparținea corpului deputaților din Zenta. Acum aparține Republicii Sîrbe și schimbarea s-a petrecut în acest răstimp. Guvernul, al cărui membru ești și tu – dar nu te superi, nu-i așa?...

Kasza: Exclus...

Canak: ... nu a făcut nimic pentru a schimba lucrurile...

Kasza: ... printre altele, nici în legătură cu asta...

Canak: ... printre altele nu s-a ocupat nici de asta, deși tu, Mile și eu am semnat că cerem schimbarea... Eu în locul tău m-aș gîndi serios la asta...

Kasza: Nu sînt convins că a trecut timpul conflictelor armate. În Voivodina și acum e destul de periculoasă situația. Știi cum e: cine a fost mușcat o dată de șarpe, se sperie și de șopîrlă. De aceea, e mai bine să fim prudenți și să evităm conflictele în care și armele pot să vorbească. Vreau să-ți amintesc doar unde se află în Voivodina formațiunile înarmate ale radicalilor, care au făcut multă gălăgie în regimul anterior. Crezi că au încetat să existe? Nu. S-au pitulat doar. De aceea, e bine să ne referim cu prudență la arme.

Canak: Pot să-ți spun doar atît: de 11 ani mă ocup de politică, de zece ani organizez diferite demonstrații, acțiuni, mișcări. La demonstrațiile conduse de mine niciodată nu a fost rănit nimeni, a fost exclus ca viața cuiva să ajungă în primejdie. Este unul dintre lucrurile de care sînt mîndru: niciodată nu am pus pe cineva în pericol. Fii atent: extremismul meu radical, verbal, cînd spun lucrurilor pe nume, este destul de alarmant. Dar faptul că unii vorbesc frumos ... Slobodan Miloševic niciodată nu a înjurat sau scuipat în fața camerelor, dar este responsabil pentru moartea cîtorva sute de mii de oameni și expulzarea cîtorva milioane. Așadar, este vorba de altceva: trebuie să ne ferim și să ne fie teamă de conflicte. Și eu cred că este întotdeauna nevoie de prudență și pe această temă sînt de acord cu Kasza. Dar împotriva acestui pericol trebuie să ne apărăm împiedicîndu-i apariția. Cum? Găsindu-i punctele slabe și procedînd în consecință. Îți relatez ceva: cu zece ani în urmă, oamenii au fost prigoniți pe bază națională, serviciul de securitate din Serbia a trimis peste tot oameni cu legitimații false, le-a dat mînă liberă, fiindcă Miloševic a permis acestor canalii să facă ravagii, să ucidă, să înfricoșeze populația. Ei au creat conflictele. Cred că nu au acționat pe cont propriu. Nicidecum. Au fost uneltele serviciului sîrb de securitate. Noi nici în continuare nu controlăm serviciul de securitate al statului, nu avem nici o influență asupra lui. La noi, poliția din Voivodina – luînd în considerare cîte o observație măruntă a noastr㠖 este, totuși, organizată și numită în continuare la Belgrad, printre altele și pentru ca să nu ne putem apăra în mod independent împotriva celor menționate. Această situație ridică o serie întreagă de chestiuni și eu sînt gata să le pun pe ordinea de zi. E mai bine să începem să le discutăm să nu amînăm pînă cînd ele devin probleme. Căci eu niciodată nu am considerat că situația din Voivodina constituie o problemă. Este doar o întrebare la care trebuie să răspundem. Problema reclamă o soluție. Cine nu înțelege că întrebările fără răspuns devin probleme – și de aceea este nevoie de consfătuiri – mîine va fi silit să ducă tratative. Iar dacă nici tratative nu vrea, atunci va trebui să accepte arbitrajul străinilor. Eu nu aș vrea ca oricare variantă a politicii mele să ne aducă în această situație.

Note
1 Referire la declarația comună a Blocului Autonomist din Voivodina (compus din UMV condus de Kasza József, Reformiștii din Voivodina condus de Mile Isacov și Liga Social-Democrată din Voivodina).
2 Platforma-program privind exercitarea autorității constituționale a regiunii autonome Voivodina și principiile referitoare la organizarea constituțională viitoare a regiunii.

Traducerea: Florica PERIAN
2001.11.06.

articolul în format *.pdf