Colegiul de redacție
Observator
Observator 
Premiile revistei Provincia
pentru propășirea pe meleagul strămoșesc a dialogului civic și pentru dezvoltarea unui stil național al dezbaterii

Marele premiu
Domnului prim-ministru ADRIAN NĂSTASE – pentru autoritatea cu care a dat indicații prețioase pentru interpretarea „memorandumului” (așteptăm și noi, în schimb, certificatele de „rătăciți” eliberate de domnia sa)

Premiul I
ÎPSS BARTOLOMEU ANANIA – pentru larghețea cu care ne-a anatemizat (făcîndu-ne pe toți greco-catolici)

Premiul II
Doamnei ALINA MUNGIU-PIPPIDI – pentru temeritatea cu care, după ce în chiar rîndul al treilea al articolului domniei sale comite un franc pleonasm („probă de tentativă”), ne ține prelegeri de erudiție, coerență și patriotism (apreciem că s-a abținut de la cele de stilistică)

Premiul III
Domnului ILIE ȘERBĂNESCU – pentru propunerea de a folosi „toate celelalte mijloace posibile” (altele decît cele „economice”) „pentru a păstra Ardealul în cadrul statului național unitar român” (eventual asasinat, închisoare și alte asemenea blînde tratamente?)

Mențiuni
Domnului ministru al administrației publice locale OCTAV COZMÂNCĂ – pentru abnegația cu care a tăcut în toată această afacere (prietenii știu de ce)
Domnului MIRCEA MIHĂIEȘ – pentru echidistanța cu care ne-ar vedea în boxe alături de ministrul Ioan Rus
Domnului EMIL HUREZEANU – pentru limpiditate

Mențiune ex aequo pentru expresivitate

Domnilor GHEORGHE FUNAR (pentru „iobagi ai lui Soros”) și EUGEN URICARU (pentru „Iago de provincie”)

D’ale dezbaterii!
Citate și mormăieli


Moto:
„…înjurătura dă un capitol aparte în stilul român. Nu se poate să nu admitem dar că înjurătura ne stă în substanța adîncă a sufletului.”
(Paul Zarifopol, În ajutorul vocabularului literar, în Eseuri, I, Ed. Minerva, 1988, p. 49)

Adrian Năstase: „Nu știu dacă este vorba de o dezbatere de idei sau de o acțiune politică. (...) Țările din Uniunea Europeană sînt împărțite în regiuni și există și în România anumite regiuni. Totuși, nu înțeleg sensul în care se pune această problemă.” (Mediafax, 10 dec. 2001; Adevărul, Jurnalul Național, 11 dec. 2001)

O gafă datorată bunului simț, ceea ce la politicianul român e aproape interzis, fiind un virus mortal. Se vede treaba că, luat prin surprindere, dl. Năstase nu-și poate cenzura reflexele democratice chiar pe cît i-ar cere funcția și interesele.

Luîndu-și seama peste noapte, dl. Năstase a arătat a doua zi cît este de forțos. Domnia sa a spus cum trebuie citit Memorandumul și a stabilit agenda zilei:

„Problema partidelor și a societății civile este dacă vor accepta această capcană, transformînd o idee lansată de niște rătăciți într-o dezbatere națională. Consider că noi trebuie să-i lăsăm pe rătăciți să dezbată această problemă în familie și să nu deturnăm sensul dezbaterilor publice de la temele cu adevărat esențiale (…). [Altele] sînt temele majore care trebuie să ne preocupe și nu felul în care s-ar putea transpune în România formule de organizare administrativă din perioade trecute sau felul în care am putea să revenim la voievodatele sau cnezatele din secolul al 13-lea... În fapt, inițiatorii acestui Memorandum vor să ne ducă înapoi în timp, să dezinventăm Marea Unire și Unirea de la 1859 (...). Este o sfidare a memoriei colective a acestui popor, care a vărsat sînge pentru împlinirea unității naționale. (...) Vreau să avertizez... că în momentul în care vor încerca să treacă la un anumit tip de acțiuni împotriva statului național unitar român, atunci ne vom implica și cu instituțiile statului.” (Mediafax, 11 dec. 2001)

Peste cîteva zile, la videoconferința ceremonială cu prefecții, prim-ministrul ia un angajament ferm:

„...aceste lucruri erau previzibile și le-am arătat, dar ceea ce aș vrea să evităm ar fi capcana de a începe aceste dezbateri și eu vă promit că este ultima dată cînd eu mai discut despre aceste subiecte. Cei de la Provincia, de fapt, această dezbatere o doresc.” (Mediafax, 14 dec. 2001)

Angajamentul și-l încalc㠖 firește – încă în aceeași zi și, cu contribuția entuziastă a lui Dumitru Tinu, directorul „Adevărului”, le expune cititorilor gazetei sale preferate acea teză care revoluționează tranzitologia, anume că datorită unor asemenea discuții la care am fost obligați evident din străinătate am ajuns noi coada Europei de est. Dar nu e cazul să ne pierdem cu firea: avem instituțiile statului, avem servicii de informații, mergem înainte, nu bem țuică cu vecinii:

„Vin niște nefericiți și spun că ei vor să dezbată problema statului regional (...). Toată dezbaterea e o falsă problemă. (...) Timp de 12 ani am tot fost ținuți de vorbă, deci mergînd pe drum erau cînd un vecin, cînd altul, ne mai opreau, ne țineau de vorbă, discutam despre revoluția de la 1848, despre nu știu ce s-a întîmplat acum cîteva secole și noi stăteam, explicam politicos cum a fost cu revoluția aceea, cum s-a întîmplat în secolul 11, ce s-a întîmplat pe vremea lui Burebista. În timpul ăsta, alții mergeau mai repede mai departe și de asta am ajuns în coada plutonului. (...) din 1918 tot facem dezbateri din astea. Nu știm ce se ascunde în spatele acestor povești, nu știm cine le finanțează? (...) Să ne vedem de drumul nostru. Am stabilit că ăsta este drumul, mergem pe el, nu mai stăm să bem țuică cu vecinul din stînga, cu vecinul din dreapta, să stăm să facem un seminar pe nu știu ce temă la cîrciuma din sat, mergem înainte. Asta este treaba, asta vreau eu să înțelegeți. În rest, sînt instituțiile statului, avem servicii de informații...” (Adevărul, 15 dec.2001)

Ion Iliescu: „A aborda o asemenea chestiune la scară națională mi se pare cu totul aberant. Nu aceasta este tema centrală care preocupă România – cum să mai scindăm teritoriul, cum să-l împărțim în alte structuri. Noi ne aflăm încă în faza consolidării statului național așa cum este el. (...) Asta poate să rămînă o discuție de cercuri de analiză, de orice vreți, teoretice, la un pahar de bere sau la un pahar de vin, a unor oameni care vor să-și antreneze mintea.” (Mediafax, 12 dec.; Jurnalul Național, 13 dec. 2001)

Președintele e, de departe, cel mai consecvent politician român. Domnia sa are, în asemenea împrejurări, o veche și neschimbată tactică: „să-i lăsăm să fiarbă în suc propriu”. Mulțumim pentru generozitatea cu care ne garantează dreptul de a sta la taclale pe la noi pe-acasă. E semn că statul nu se bagă în intimitate. Nu-i așa?

Ion Iliescu: „Să discuți despre fragmentare, despre separare, este un inutil și periculos simulacru de democrație. Astfel de demersuri trebuie respinse cu fermitate.” (Discurs la Adunarea Solemnă consacrată celei de-a 12-a aniversări a Revoluției Române din 1989, Jurnalul Național, 22 dec. 2001)

După Răzvan Theodorescu, ministrul culturii, maestrul de ceremonii al Adunării, Dan Iosif și nelipsitul Sergiu Nicolaescu un anume Metin Cerchez are ultimul cuvînt: „Un turc din România o să vă spună să puneți mîna pe arme și să nu-i lăsați pe alții să facă federalizare. Îi cer lui Iliescu să îmbrace haina lui Cuza și să umble prin România, să fie Vlad Țepeș! Un turc din România vă spune să puneți stema pe acest drapel!” Theodorescu nu poate rezista și grăiește: „Dumnezeu sau Allah le rînduiește pe toate!” (Jurnalul Național, 22 dec. 2001) Săracul președinte! Turcul n-avea de unde să știe că haina lui Cuza e cam mare pentru el.

ÎPSS Bartolomeu Anania: „Ideea federalizării Mănăstirii Nicula mi se pare de-a dreptul năstrușnică... Dacă o seamă de intelectuali greco-catolici au îmbrățișat ideea unei Românii dezmembrate, de ce un altul n-ar aplica-o și asupra unei mănăstiri. Și dacă s-a pornit o campanie antiromânească, de ce nu i s-ar alătura și una antiortodoxă? (...) În ceea ce privește Nicula, Domnia Voastră propuneți o soluție salvatoare: mănăstirea să fie împărțită în două (dar rămînînd, totuși, una!; greco-catolicilor să le revină partea vestică, iar ortodocșilor să le rămînă partea estică; un fel de federalizare bipartită... Mănăstirea Nicula... nu poate fi obiect de discuții sau negocieri... Nicula... a fost, este și va fi mănăstire ortodoxă... ” (Scrisoare deschisă domnului Liviu Petrina, Cotidianul, 4 ian. 2002)

ÎPSS Bartolomeu Anania duce, de la instalarea sa în scaunul de la Cluj, un război sfînt și fără argumente împotriva Bisericii Române Unite (greco-catolică). Războiul e inspirat și condus după marele precept evanghelic „scopul scuză mijloacele”. De aceea înaltul arhiereu nu stă să aleagă mijloacele, folosind tot ce-i vine la mînă. Numai că, de această dată, domnia sa a ales două arme la fel de precare: inconsecvența și ignoranța. Știind prea bine că există ceva ce este împărțit în trei, rămînînd, totuși, unul, nu vrea nicicum să accepte că o biată mănăstire poate fi „federalizat㔠, adică împărțită în două, rămînînd, totuși, întreagă. În al doilea rînd, Arhiepiscopul ortodox al Clujului a ignorat faptul că în compoziția confesională a grupului „memorandiștilor” se reflectă ca în oglindă structura confesională a României, majoritatea ortodoxă fiind la fel de copleșitoare (un singur greco-catolic între toți semnatarii) aici ca peste tot. Sau poate că scrisoarea domniei-sale reprezintă implicit o afurisire și o excludere a colegilor noștri ortodocși din Biserica pe care o păstorește? Faptul că e vorba de o sfruntată minciună, instrumentată propagandistic, e treaba domniei sale. Va fi știind mai bine decît noi cum se rezolvă și se absolvă astfel de păcate, făcute cu „știință sau cu neștiință, cu voie sau fără.”

Cristian Tudor Popescu: „Despre subiectul România am scris și eu, uneori cu durere, alteori cu furie. Dar nu mi-am imaginat vreodată că aș putea lansa public inițiative de redesenare a hărții politico-administrative a țării pe motiv că e cam veche. (...) m-aș simți ca și cum i-aș cere mamei mele să-și facă niște operații estetice, întrucît e cam bătrînă. Or, în anii din urmă, tot aud, cu uluiala de odinioară, feluriți surtucari, de prin Ardeal și nu numai, cum visează să tranșeze România cu drujba, urmînd să coase pe urmă bucățile după o schemă care le place lor mult. S-o facă semilunară, toroidală, pătrată, mozaic, puzzle, cubul Rubik. Cu o Românie așa cum e, le e rușine.” (Adevărul, 12 dec. 2001)

Dl. Cristian Tudor Popescu nu e un simplu jurnalist talentat. Domnia sa are frecvente crize de genialitate (cel puțin în domeniu; și aici nu e vorba de ironie). Felul cum a „executat” Memorandumul – o spunem cu obiectivitate – ține de o astfel de criză: o prostie și un sacrilegiu deodată. Dl. Popescu, fiind un temperamentos, gîndește, de regulă, prin temperament. Impetuozitatea acestuia îi ține adesea loc de gîndire. Așa s-a întîmplat și de această dată. Ca să rămînem la analogia propusă de domnia sa (și pe care altminteri nu ne-am fi îngăduit-o): ce-ar face dl. Popescu dacă ar fi vorba de o mamă bolnavă? Credem că i-ar recomanda, totuși, un tratament. Pentru că aici nu de „estetica” patriei e vorba, ci de bolile ei. Iar în ceea ce privește aluziile cam străvezii la o Românie „mozaică”, „puzzle” și „Rubik” chiar crede redactorul șef al „celui mai citit” cotidian din țară că dacă cineva nu este încîntat de „România așa cum e” și vrea să schimbe nițel lucrurile, trebuie să meargă neapărat pe mîini străine?

Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici: „... propunerea făcută trebuie considerată un grav atentat la devenirea istorică a statului român. (...) Străbunicul meu cu generația lui au luptat din greu pentru eliminarea regionalismului Principatelor Unite și constituirea unei Românii unitare; bunicul și tatăl meu, împreună cu generațiile lor s-au străduit, după 1918, să elimine compartimentarea, în provinciile istorice ale țării și să structureze România Mare ca un stat național. (...) grupul de la Cluj a depășit limita acceptabilității. Ceea ce m-a durut mai mult a fost că, alături de nume maghiare, au apărut și nume românești, deși am mai văzut români în slujba intereselor străine.” (Ziua, 13 dec. 2001)

Dl. academician a citit Memorandumul direct în traducerea d-lui Năstase. Cu toate astea, nu putem să nu admirăm convergența eclatantă dintre gîndirea academică și cea securistică. Cît privește concepția – simptomatic㠖 asupra istoriei ca o chestiune de familie, a d-lui Stolnici, înțelegem mîhnirea lui: nu este ușor ca după atîtea eforturi de „eliminare”, să vezi că tot a mai rămas ceva și astăzi „de eliminat”.

Ce spune „elita” politică
Cosmin Gușă, secretarul general al PSD: „Nu cred că e o problemă pentru noi. Ideea de regionalism se aplică altor state, care nu au identitatea bine definită ca a noastră.” (Monitorul de Cluj, 11 dec. 2001)

Ioan Rus, ministru de interne (PSD): „Este o tîmpenie! Pe unii dintre semnatari chiar îi cunosc. Eu am vorbit de pericolul diminuării autorității statului. Drumul de la țînțar la armăsar nu noi l-am parcurs.” (Jurnalul Național, 12 dec. 2001)

Corneliu Vadim Tudor, președintele PRM: „Memorandumul este o aberație, o nouă escaladare a politicii iredentiste a UDMR, care a racolat și niște gunoaie ale intelectualității românești. (...) Este o gravă diversiune, iar PRM propune anchetarea diversioniștilor pe motiv de crimă de leznațiune.” (Cronica Română, Ziua, 12 dec. 2001)

Valeriu Stoica, președintele PNL: „Formula de stat regional este una nefericită. Dar, dacă autorii Memorandumului nu au în vedere ideea de secesiune, ci doar aceea de descentralizare, PNL ar putea susține o astfel de inițiativă.” (Ziua, 12 dec. 2001)

Markó Béla, președintele UDMR: „Sîntem de acord cu faptul că nu există subiecte tabu și ar fi bine dacă și liderii de opinie români ar accepta să purtăm o discuție publică în această problemă. În Memorandum figurează alternative cu privire la aceea că diviziunea administrativă a României ar trebui să se adapteze specificităților istorice și culturale. Nu e întîmplător faptul că, în timpul campaniei electorale, UDMR a conceput un mesaj către Transilvania. Am tratat regiunea ca pe o entitate aparte. Această idee a apărut și în viața politică, căci tocmai politicieni din partidul de guvernămînt au încercat să formuleze programe pentru Ardeal, respectiv pentru Moldova. Nici actuala împărțire administrativă, nici cele opt zone economice nu corespund particularităților culturale, sociale.” (Krónika, 12 dec. 2001)

Viorel Pană, liderul grupului PD din Senat: „O asemenea idee este absolut absurdă. Este o temă ce nu trebuie luată în dezbatere, iar propunerea înființării de parlamente regionale este neavenită.” (Ziua, 12 dec 2001)

Szilágyi Zsolt, deputat UDMR: „Vom propune Consiliului Reprezentanților ca UDMR să sprijine această dezbatere publică, întrucît atelierele progresive i-au dat deja curs, dar politica oficială românească a încercat să trateze sfera întregii probleme ca pe un tabu, respectiv s-o lase în afara atenției. România se află printre codașii plutonului țărilor care vor să adere, printre altele, și din cauză că încearcă să intre în Uniunea Europeană cu o structură statală supracentralizată. Cu această structură nu e capabilă să corespundă exigențelor UE, respectiv practicii existente în țările Uniunii. Regiunile istorice, care s-au format ca urmare a unei evoluții social-politice organice, trebuie să aibă în orice caz o pondere mai mare decît acele zone de dezvoltare pe care birocrații bucureșteni le-au încropit șezînd la birourile lor.” (Krónika, 12 dec. 2001)

Toró T. Tibor, deputat UDMR, liderul Blocului Reformist: „UDMR trebuie să sprijine dezbaterea publică, pentru ca să le conferim celor formulate în memorandum valabilitate la nivelul acțiunii politice, legislative, al dezbaterii privitoare la modificările constituționale. Sfera ideatică a regionalismului, politica axată pe Transilvania și parteneriatul strategic cu românii ardeleni au fost incluse în programul uniunii la propunerea Blocului Reformist.” (Krónika, 12 dec. 2001)

Eckstein-Kovács Péter, senator UDMR: „Sfera de probleme a descentralizării e importantă, pentru ca proiectele de dezvoltare regională să-și afle în România parteneri regionali.(...) Nu e întîmplător că această inițiativă aparține unui grup de intelectuali independenți, căci în cadrul exprimării libere a opiniilor intelectualii, oamenii de creație, au un spațiu de manevră mai mare decît oamenii politici. (...) Cred că pentru cei din sfera politicii e mai lesne acceptabil să înzestreze cu atribuții sporite zonele de dezvoltare deja existente. Reconstituirea regiunilor istorice are o semnificație simbolică și e recomandabilă din punctul de vedere al popularității.” (Krónika, 12 dec. 2001)

Tokay György, deputat UDMR: „Memorandumul ar trebui să facă parte din dezbaterea socială pe marginea regîndirii Constituției României. (...) Cred că orice propunere care vizează eficientizarea sistemului administrativ, subsidiaritatea sau statul minimal, fundamentată constituțional, trebuie tratată cu seriozitatea. Este important să se discute pe un ton neutru, lipsit de pasiune. Nu este vorba în nici un caz despre un atentat la securitatea României.” (Adevărul de Arad, 12 dec. 2001)

Sergiu Nicolaescu, senator PSD: „Nu pot să spun altceva decît că este vorba despre o prostie fără margini, propagată de cîțiva oameni cumpărați! Este inadmisibil să formulezi o asemenea cerere, după ce am luptat timp de secole pentru unitatea țării. Cei care au întocmit acest document, vor suferi rigorile legii.” (Adevărul de Arad, 12 dec. 2001)

Nicoară Creț, deputat PRM: „Este un lucru aberant care face parte din strategia forțelor ostile statului național român, din interior și din exterior. (...) Am văzut că sînt destul de puține nume românești, iar aceia nu sînt probabil români. (...) Este vorba despre o declarație de război adresată poporului român.” (Adevărul de Arad, 12 dec. 2001)

Gheorghe Funar, primarul Clujului, secretar general PRM: „Art. 30 din Constituție, care consfințește principiul libertății de exprimare a persoanelor, la alin. 7 stipulează: «Sînt interzise de lege defăimarea Țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitare la discriminare, la separatism teritorial (s.n.) sau la violență publică...» (...) Potrivit prevederilor alin. 1 din art. 166 C.P., infracțiunea de «acțiune împotriva ordinii constituționale» constă în «inițierea, organizarea, săvîrșirea sau sprijinirea de acțiuni care pot pune în pericol, sub orice formă, ordinea constituțională, caracterul național, suveran, independent, unitar și indivizibil al statului român.» Infracțiunea este aceea contra siguranței statului, deci una de pericol, caracterizată prin faptul că nu presupune producerea unui rezultat determinat ci, esența ei este crearea unei stări de pericol pentru valorile sociale ocrotite prin incriminarea faptelor ce constituie această infracțiune. Avînd în vedere toate acestea și încălcările prevederilor Constituției României și ale Codului penal, solicităm reprezentanților Parchetului să întreprindă demersurile necesare în vederea demarării procedurii de urmărire penală și trimiterea în judecată a semnatarilor Memorandumului «pentru construcția regională a României». În drept, solicităm aplicarea prevederilor art. 166 Cod Penal.” (11 dec. 2001. Textul integral al Plîngerii penale, trimisă Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Cluj a fost publicat în România Mare, nr. 597, Anul XII, din 21 dec. 2001)

Emil Boc, deputat, vicepreședintele PD: „În acest moment descentralizarea și autonomia locală sînt mimate în România, iar o aprofundare reală a acestor două principii se impune. Federalizarea României nu rezolvă problema, ci dimpotrivă, ar distruge forța statului unitar român, slăbindu-i performanțele printr-o fărîmițare regională accentuată.” (Adevărul de Cluj, 13 dec. 2001)

Marius Nicoară, liderul PNL Cluj: „Federalizarea este o chestiune pe care o exclud. PNL a făurit România Mare. În cel mai scurt timp, PNL va prezenta un document referitor la poziția noastră în problema transilvană, în care nu este vorba de nici o ruptură, de nici o spargere a României. Documentul pe care îl vom prezenta va consfinți poziția liberală definitiv.” (Adevărul de Cluj, 13 dec. 2001)

Vasile Soporan, prim-vicepreședinte al PSD Cluj, prefectul județului Cluj: „... există teme fundamentale, precum cea a caracterului național unitar al statului român, care nu pot face subiectul unor astfel de discuții.” (Adevărul de Cluj, 13 dec. 2001)

Markó Béla, președintele UDMR: „Eu propun să nu mai privim activitatea noastră din prisma Bucureștiului sau a Budapestei, ci din prisma Transilvaniei unde trăim.” (Discurs la ședința din 15 dec. a Consiliului Reprezentanților UDMR, Mediafax, 15 dec.)

Markó Béla, președintele UDMR: „Propun să renunțăm a ne privi pe noi înșine din București sau din Budapesta și să ne privim de acolo unde sîntem: din Tîrgu Mureș, respectiv din orice regiune a Transilvaniei. Știu că această propunere a mea nu va plăcea tuturor, pentru că aici poate altfel se văd aceleași legi, decît din alte locuri, dar aș dori să liniștesc pe toată lumea că nici de aici nu se văd la fel.” (Discurs la ședința din 15 dec. a Consiliului Reprezentanților UDMR, Informații UDMR, 17 dec. 2001)

Klaus Johannis, primarul municipiului Sibiu, FDG: „Discuția despre regionalism și federalizare se află încă la începuturi. Ea reprezintă o provocare adusă în atenția opiniei publice de un grup de intelectuali din Ardeal. Eu nu cred că e cazul, cel puțin pentru moment, să tragem concluzii sau să despicăm firul în patru. Mi se pare o discuție interesantă, dar mai întîi ar trebui să ascultăm punctul de vedere al specialiștilor, să existe o consultare temeinică și abia după aceea să se tragă concluzii. Diferența între regionalism și federalizare este foarte mică, mai degrabă de nuanță. Toate formele de organizare au avantaje și dezavantaje, însă ele trebuie dezbătute mai pe larg. Momentan avem o Constituție, care trebuie respectată.” (Ziua de Ardeal, 15 dec. 2001)

Dorin Florea, primarul minicipiului Tîrgu Mureș, PNȚCD: „Energiile prisosinde ale unora, încercați de crize de personalitate și alienate tribulații așa-zis intelectuale, sînt de natură a-i deturna de la problememe reale ale țării doar pe cei naivi și degrabă predispuși la speculații ieftine. (...) Ca fiu al unui român care a străbătut pedestru mai mulți kilometri între Brașov și Alba-Iulia la 1918, pentru a vedea împlinit un ideal de veacuri al tuturor românilor, nu mă voi tocmi vreodată cu istoria, cu memoria comună a neamului. (...) În lipsa altor preocupări serioase, o asemenea categorie se încălzește lesne la focul conceptual, iar conceptualul, adeseori supraîncins, riscă să dea erori, adică o ia razna.” (Ziua de Ardeal, 15 dec. 2001)

Dr. Mihail Nicolae Rudeanu, președintele Consiliului Județean Hunedoara, PSD: „Pericolul pe care îl aduc semnatarii Memorandumului este cel de disjuncție a idealurilor românești, de răsturnare a tot ce au gîndit și, în timp, au înfăptuit înaintașii noștri, de la Burebista și visul dacilor liberi la Avram Iancu și moții lui, de la Mihai Viteazul la Alexandru Ioan Cuza. Fără să mai menționez că o astfel de discuție, pe aceste teme artificiale – regionalizare, federalizare – riscă să reducă la vorbe goale tot ceea ce s-a înfăptuit prin Marea Unire de la 1918.” (Ziua de Ardeal, 15 dec. 2001)

Ce spun oamenii de pe stradă și cititorii ziarelor
Cosma Iosua, 70 de ani: „Și alte țări civilizate au acest sistem. Între ținuturile din România sînt mari diferențe. Nu poți compara Ardealul cu Iașiul sau cu nu știu care. Nici ca mentalitate, nici ca bogăție. Nu cred că această regionalizare ar duce la ruperea țării. În Memorandumul pe care l-au făcut nu se pune această problemă, doar să fie România mai civilizată și să fie așa cum a fost împărțită odată.” (Adevărul de Arad, 12 dec. 2001)

Lungu Viorel, 53 ani: „Asta ne trebuie nouă, acum; Țara arde și baba se piaptănă. Nu spun că nu ar fi bun sistemul, dar în nici un caz nu este potrivit acum. Mai încolo, cînd se pune economia la punct...” (Adevărul de Arad, 12 dec. 2001)

Popa Moisă, 51 ani: „Am părere foarte bună. Ce-i în landul nostru, al Ardealului, să rămînă la noi. Ce-i la mitici, e treba lor. Granița landului să fie pe la Predeal. Sigur, țara rămîne intactă, dar să nu mai fie jefuit cel care produce. Exact cum era pe vremuri, dacă Beliu își aduna impozitele și taxele, rămînea cu 75% din bani și își rezolva problemele.” (Adevărul de Arad, 12 dec. 2001)

Radu Păunoiu, 40 ani: „Ceilalți să-și vadă de golumbii lor, să ne lase în pace. Să fim noi Transilvania nu lipită de Ungaria, dar nici să nu mai avem treabă cu ceilalți. Tot campionatul de fotbal e al lor, cu toate că seria a doua a diviziei «B», care este la noi, e mai puternică decît tot campionatul lor de divizia «A».” (Adevărul de Arad, 12 dec. 2001)

Călin Sabău, 24 ani, absolvent: „Economic, ar fi poate mai bine decît acuma, dar această problemă se pune, cel puțin acum, nu din punct de vedere economic, ci etnic. Din punct de vedere administrativ și dacă ar fi făcută cu cap, s-ar putea să iasă un lucru bun din regionalizare, dar acum nu cred că avem pe cineva capabil să facă acest lucru.” (Jurnal Bihorean, 13 dec. 2001)

Vasile Neagu, 70 de ani, pensionar: „Dacă s-ar face o regionalizare, dar nu de natura celei cerute de UDMR sau de alt partid, adică pe cale etnică, ar fi un lucru bun. Din punct de vedere financiar-economic, regionalizarea este o cale care ne-ar avantaja, cel puțin pe noi, cei din această zonă. Dar, repet, această problemă nici nu trebuie pusă pe cale etnică.” (Jurnalul Bihorean, 13 dec. 2001)

Gheorghe Neguț: „Frustrările concetățenilor noștri din Ardeal au acum un izvor comun, indiferent de etnie. În această zonă, colectarea impozitelor se face mai bine, comparativ cu șmecherii din Țara Românească, ei fiind campioni ai evaziunilor, și cu Moldova, care nu prea are ce da. În același timp, cota din aceste venituri care revine în această provincie le pare acestor concetățeni mult prea mică.” (Evenimentul Zilei, 22 dec. 2001)

Kovács Zoltán: „Europa întreagă s-a format pe aceleași principii de regionalizare, subsidiaritate, autodeterminare. Dacă nu se dorește să facem parte, probabil, dintr-o uniune afro-asiatică, atunci toate valorile europene, bine definite, verificate practic au ce căuta și la noi. În primul rînd, e nevoie de schimbarea mentalităților, de a nu striga «trădător» după cel care are altă opinie. După aceea, de multă muncă, seriozitate. Și de asumarea responsabilităților. Tot ceea ce este bun pentru mulți alții, peste tot în lume, e bun și pentru noi. Cu condiția să și vrem.” (EZ, 22 dec. 2001)

Tudor: „Ca un intelectual ardelean ce sînt, mă bucur că s-a lansat proiectul regionalizării. Nu s-ar mai face autostrada București-Constanța fără fondurile impozitate din Ardeal! E vorba doar de autonomia economică, nu de ruperea României! Din păcate, nu cred că e un proiect viabil deoarece nici Bucureștiul și nici Budapesta nu își dorește un Ardeal prosper.” (EZ, 22 dec 2001)

I. Dorcu: „Avem exemple pozitive în privința regionalizării: landurile din Germania și cantoanele din Elveția. Dacă sînt mai multe regiuni, unele vor merge mai bine (economic), altele mai rău, dar nu ca acum, toată țara rău. La alegerea conducătorilor se va greși doar în anumite locuri, dar nu peste tot în același timp. Bugetele, la nivel mai mic, sînt mai ușor de controlat și s-ar cheltui mai judicios.” (EZ, 22 dec. 2001)

Prof. ing. Voicu Mager, București: „Înainte de a intra în competiție europeană, poate n-ar strica să facem o competiție între români. Sigur că acest fapt, al regionalizării, nu vindecă toate relele de care suferă societatea românească, dar poate că va contribui la înlăturarea mai rapidă a unora dintre ele, prin controlul civil, evident mai ușor de efectuat pe arii mai restrînse decît la nivel de întreaga țară. Ar mai fi problema competențelor organelor care conduc aceste regiuni. După părerea mea apărarea, politica externă și anumite legi ar trebui să fie de competența unui guvern central. În rest, să fie o autonomie cît mai largă, dar cu privilegii restrînse la maximum pentru «aleșii» regionali.” (EZ, 22 dec. 2001)

Ovidiu Nahoi, din partea redacției ziarului Evenimentul zilei: „Numărul foarte mare de scrisori și e-mailuri primite la redacție, cuprinzând tot felul de argumente pro sau contra, a arătat că reorganizarea administrativă a României, ca și autonomia locală reprezintă probleme care preocupă o bună parte a opiniei publice. Pe de altă parte, maniera civilizată de abordare a subiectului de către cititorii noștri arată că simplii cetățeni pot discuta cu detașare teme considerate tabu în cabinetele politicienilor. Mesajele primite din partea cititorilor arată că o discuție publică despre regionalizare servește României și nu reprezintă nicidecum un act de trădare națională.” (Discutînd, cu calm, despre regionalizare, EZ, 22 dec. 2001)

Ce spune presa de partid
Cronica Română: „Articolul privind caracterul național (și nu „regional” sau federal) al statului român nefiind modificabil, orice acțiune care îndeamnă la modificarea lui îndeamnă la abolirea Constituției, deci la schimbarea ordinii de stat. Faptă cu caracter penal, prevăzută ca atare la Codul Penal, pentru care Parchetul se poate auto-sesiza și începe urmărirea penală. Parchetul general, însă, doarme. Nu sesizează că este vorba de o gangrenă care se întinde, nu observă perdeaua subțire de justificări «intelectuale» și «civice» care acoperă o faptă cu caracter penal: transformarea Transilvaniei într-o problemă.” (Răzvan Voncu, Somn ușor, Parchet General!, 12 dec. 2001)

Timpul 7 zile: „... ne punem întrebarea cîtă vreme va mai îngădui Statul Român sistematica batjocorire a Constituției și a legilor lui? Cîtă vreme va mai suporta el fără ripostă agresiunea zilnică a ființei lui?” (Adrian Riza, Hungarismul în ofensivă. Ultima operație: «Memorandumul» regionalizării țării, 19 dec. 2001 – 1 ianuarie 2002)

România Mare: „Declarația celor de la Provincia depășește tot ce se imaginase pînă acum în legătură cu destrămarea României ca Stat. (...) se cere, nici mai mult, nici mai puțin, decît desființarea României ca Stat. Nu mai este vorba de două județe, nici măcar de o regiune autonomă maghiară, care să cuprindă cît mai mult teritoriu din Transilvania. Ni se propune împărțirea Statului Român în provincii și, în felul acesta, ungurii ar putea obține nu o parte a Transilvaniei, ci toată provincia. I-am ascultat pe doi români care au semnat Declarația și nu-mi venea să cred că un român poate să meargă atît de departe cu disprețul și cu ura față de Neamul său, încît să stea alături de cei mai înverșunați dușmani ai Neamului său.” (Manole Neagoe, Vînzătorii de țară, Nr. 597, Anul XII, 21 dec. 2001)

Ce spun comentatorii independenți

Mihai Chiper: „Există în România tabuuri, cuvinte cu regim special, a căror simplă pronunțare nu se deosebește prin nimic de fricile vechilor triburi preistorice: «subsidiaritate», «devoluție», «autonomie», «regionalizare», «federalizare». Împotriva sau în ciuda acestui șir de concepte, s-a înfăptuit România modernă, s-a consolidat și a fost făurit mitul centralizării în perioada comunistă, s-a dat o coerență imaginii de sine naționale. Punerea în discuție a modelului supercentralizat pare, cu asemenea auspicii, o blasfemie. (...) Și, în fond, cui se închină politicienii? Unui stat „național unitar”, prescris obligatoriu de Constituție, față de care au depus un jurământ de credință și pe care pretind că-l slujesc aproape în termeni mistici. Statul ar trebui să însemne și cea mai eficientă formă de conviețuire, bunăstare și solidaritate pentru cetățenii săi. O discuție pe această temă ar trebui inițiată și în societatea noastră. Este o provocare pe care clasa politică pare să o refuze din start.” (Monitorul de Iași, 11 dec 2001)

Cornel Nistorescu: „Mulți români încep să se teamă că în Capitală se toacă banii fără nici o noimă, că grija guvernanților pentru cei din provinciile depărtate este la genunchiul broaștei. Și dacă acceptăm că o asemenea situație este aproape de adevăr, atunci cu siguranță copita trasă de politicieni memorandiștilor ardeleni nu este nicidecum o soluție. Inițiatorii proiectului nu au tancuri, nu au agenții de spionaj, nu au arme pentru a pune țara în pericol. Au doar o nemulțumire și o idee.

Reacția de indignare nu rezolvă nimic. Nici nu intimidează pe nimeni, nici nu îmbunătățește situația. Fără a sprijini o tabără sau alta, putem conchide că o dezbatere despre o idee care a dat roade în alte părți la noi a debutat cu o atitudine tipic românească: Ia mai du-te dracului! Faci pe deșteptul!” (Dezbatere românească, Evenimentul zilei, 14 dec 2001)

A. O. [Andreas Oplatka, corespondentul ziarului elvețian Neue Zürcher Zeitung pentru Europa de sud-est]: „Autorii documentului nu susțin idei federaliste, nici iredentiste și se opun creării unor unități teritoriale pe criterii etnice. În România, fără îndoială, există și astăzi regiuni cu o identitate socio-culturală bine definită, și transformarea acestora în unități funcționale este o chestiune de voință politică. Grupul de intelectuali de la ziarul Provincia subliniază, totodată, că inițiativa lor urmărește declanșarea unei dezbateri publice. Avînd în vedere însă tradițiile centalizatoare ale țării și primele reacții de respingere violentă ale unor politicieni de rang înalt, este improbabil ca o asemenea dezbatere să aibă loc.” (Regionalisierungs-Gedanken in Rumanien. Umstrittener Vorschlag einer Intellektuellen-Gruppe, NZZ, 14 dec. 2001)

Gabriel Andreeescu: „Memorandumul intelectualilor maghiari și români nu este o rătăcire a lor, ci pleacă de la o cerință cît se poate de concretă: regionalizarea României. Reconstrucția administrativă este o necesitate. Regiunile sînt colectivități teritoriale care rezultă din necesitatea dezvoltării unor unități economice competitive. Toată Europa a trebuit să urmeze această cale. O țară care refuză reconstrucția administrativă este imediat dezavantajată în raport cu celelalte. Însăși Franța centralizată a construit regiuni care să se adauge vechilor departamente. Polonia a făcut această operație foarte recent, înlocuind voievodatele cu unități teritoriale mai mari. România nu are de fapt timp. Pentru regionalizare este necesară și o schimbare constituțională, iar aceasta nu se face la comandă. Cum va putea Parlamentul să facă ceea ce trebuie făcut, după astfel de manifestări venind chiar de la partidul de guvernămînt?” (Reacții la Memorandumul privind regionalizarea, Radio Europa Liberă, 14 dec. 2001)

Dan Pavel: „Partea cea mai ciudată a scandalului este reacția elitelor politice, intelectuale și a presei din București față de căutarea unui drum propriu de către elitele din Transilvania. (...) Lupta dintre reacțiunea politică, ecleziastică, culturală și toate forțele care luptă pentru emancipare etnică, culturală, religioasă, administrativă, economică, democratică, este inegală. Deocamdată, reacțiunea se află la putere și beneficiază de sprijinul unei majorități relative. Reacțiunea se află deopotrivă și în opoziție. Partidele de tip liberal, social-democrat sau creștin-democrat au reacționat contrar intereselor și doctrinelor Internaționalelor din care fac parte, mizînd pe cartea naționalistă. Cînd discută regionalismul, diferențele dintre Partidul România Mare și celelalte partide se șterg. Însă punerea în mișcare a regionalismului transilvan va duce la dezechilibrarea întregului tablou politic, economic, religios și cultural. Nici unul dintre aceste partide nu deține majoritatea în Transilvania. Oricîte programe social-democrate, liberale sau naționaliste s-ar face pentru Transilvania, nici unul nu va putea să intre în competiție cu forța de apel a regionalismului.” (Regionalizarea – între conspirație și construcție geopolitică, Ziua, 17 dec. 2001)

Csoma Botond: „Destinatarii principali ai Memorandumului au fost partidele politice, care, în marea lor majoritate, mai puțin UDMR-ul, au exprimat opinii ostile. Ele nu vor adopta o altă poziție pînă cînd, prin exaltarea unor sloganuri patriotarde, se pot cîștiga voturi. In acest sens, ar fi util ca inițiative de acest gen să fie adresate electoratului în primul rînd. Societatea Civilă ar putea să aibă un rol important în acest demers. În acest fel, cetățenii României s-ar putea pronunța asupra oportunității unei astfel de inițiative. Totodată, aceasta este singura modalitate prin care s-ar putea exercita o presiune asupra elitei politice să adopte o poziție mai rezonabilă în legătură cu această chestiune.” (Regionalizare versus centralizare, Interetnica – Cluj –, decembrie 2001)

Dezbaterea reîncepe
Alocuțiunea domnului Ion Iliescu, Președintele României, rostită la Forumul Cultural regional Moldova – Iași, 23 ianuarie 2002: „În ultima vreme, unitatea a devenit obiectul unor atacuri sistematice și concentrice, urmărindu-se destrămarea sufletească mai înainte de a se trece la destrămarea politică a statului român. Dacă pe Mihai Viteazul l-au lichidat atunci, la Turda, dar acest lucru era în spiritul acelor vremuri violente, acum împotriva noastră sînt folosite armele sofisticate ale unei epoci specializate, din nefericire, mai degrabă în destrămări de state, decît în mari construcții menite să asigure bunăstarea și conviețuirea pașnică. Singura noastră liniște, care nu trebuie să devină însă nepăsare sau neputință, ne-o dă faptul că, în timp ce dinamica unității românești vine din adîncul veacurilor, «dinamica destrămării» ne este indusă artificial. (...) așa-zisul Memorandum de la Cluj... a stîrnit recent atîta vîlvă nu atît prin ceea ce spune, ci prin modul în care acesta este folosit împotriva unității poporului român. Se încearcă evident internaționalizarea acestei probleme, a «regionalizării» României, folosind drept argument «spiritul construcției europene». (...) Mi se pare nefiresc acum ca oamenii care trăiesc și se afirmă în România să se ofere voluntari pentru a pune în operă un proces opus tendințelor de integrare, prin stimularea egoismelor economice și particularismelor identitare. Ca șef al statului nu pot să nu condamn astfel de atitudini care ignoră realitățile și doresc disoluția statului național unitar român”.

Mesajul Domnului Adrian Năstase, prim-ministru al României, adresat cu prilejul aniversarii a 143 de ani de la Unirea Principatelor Române – Moldova și Țara Româneasc㠖 Focșani, 24 ian. 2002: „Cele două Principate au creat un stat puternic și nu avem dreptul să ne îndoim nici o clipă că acest stat puternic există și astăzi. Faptul că sînt indivizi care încearcă să pună sub semnul întrebării unitatea României de astăzi ne mîhnește, iar mesajul Guvernului este acela că, deși libertatea de opinie este un drept fundamental al oricărui individ, în ceea ce privește unitatea României nu trebuie să existe diferențe de opinii. Sigur că această temă va continua să existe, poate vor fi unii care vor încerca să o dezvolte, dar aș vrea ca aceștia să înțeleagă faptul că România este un stat al românilor, unitar, independent și suveran, în care minoritățile etnice sînt respectate și protejate”.

După ce Sever Voinescu, în rubrica sa din revista Dilema, tocmai conchidea că discuția propusă de grupul Provincia „nu are loc”, fapt ce „poate fi o bună dovadă că acesată discuție nu este resimțită ca fiind necesară în societatea noastr㔠(nr. 462 din 18-24 ian. 2002), se pare că liderii politici români fac tot posibilul pentru ca subiectul cu pricina să rămînă la ordinea zilei. Iar aceasta se poate explica doar printr-un singur motiv: ei percep la fel de bine, ba, după toate probabilitățile, chiar mai bine, cu mai multă precizie decît noi, că regionalismul, problema reorganizării pe baze regionale a statului român preocupă cu adevărat o parte poate nu prea însemnată, dar în anumite zone în orice caz semnificativă, a opiniei publice. Trist în toate acestea este doar că aceia care-i informează pe principalii guvernanți ai țării (și) despre acest fenomen îi conving, totodată, după toate semnele, cu succes, că asta înseamnă o primejdie pentru supraviețuirea țării, și că pericolul vine din afară și numai de acolo poate veni. Prin această tot mai evidentă și mai apăsătoare dependență, deductibilă și din alte fenomene, de serviciile secrete, acum, în preajma lărgirii NATO și UE, Iliescu și Năstase se pun singuri într-o situație la fel de lipsită de perspective ca aceea în care se afla Ceaușescu în urmă cu doisprezece ani. Nu încape îndoială că, în această situație cu adevărat periculoasă, trebuie să continuăm dezbaterea de-acum imposibil de amînat despre reforma cuprinzătoare și radicală a sistemului politic românesc. E pur și simplu inadmisibil ca șeful unui stat democratic, în secolul 21, să facă o legătură între ideile vizînd transformarea structurală a statului român și „lichidarea” de acum 400 de ani a lui Mihai Viteazul sau ca prim-ministrul aceluiași stat să definească România drept „statul românilor” într-un document oficial. Aceste luări de poziție exprimate la cel mai înalt nivel se fac, parcă, ecoul unui trecut care nu e nici măcar acela al anilor șaptezeci din secolul trecut, ci acela al anilor patruzeci.

2002.00.28.

articolul în format *.pdf