Alexandru VLAD
Teama de federalism*
Actualitate 
Din cînd în cînd „un grup de intelectuali ardeleni” scoate la iveală o bombă care provoacă un cutremur în lumea politică românească: ideea unei structuri mai elastice, de tip federal, pe care o consideră mai potrivită pentru administrarea unei provincii marcate istoric de diferențe sensibile de mentalitate și potențial economic.

E limpede însă că la noi clasa politică nu e pregătită pentru asemenea soluție, iar populația e manipulabilă și oportunistă, gata să accepte unele lucruri (întegrare în NATO și UE), fără să cunoască costurile și implicațiile, încăpățănîndu-se să refuze altele, în aceeași grațioasă necunoaștere. Atunci, de ce se încăpățîneaz㠄unii” intelectuali ardeleni să aducă problema pe tapet? Probabil că ei știu mai bine ca oricine că populația și clasa politică nu sînt pregătite, dar vor să creeze ideii un precedent, vor să creeze o istorie. Și, în același timp, vor să o scoată din arsenalul unor aventurieri politici precum Sabin Gherman.

În fond, e foarte posibil și deloc traumatic ca viitorul politic al României tocmai acesta să fie. Ca diferențele dintre provincii (recunoscute de toată lumea) să fie folosite mai creativ și mai competitiv, iar cînd acest lucru se va întîmpla, pe calea cea mai firească și fără să scandalizeze pe nimeni, cei care vor promulga acel sistem vor fi, probabil tocmai cei ce o resping astăzi cu mai multă vehemență: naționaliștii și politicienii care, sub discursul politic, ascund interese economice de grup. Și opozanților de astăzi nu li se va mai opune nimeni mîine. Așa cum PSD (vechiul și vigilentul PDSR) conviețuiește astăzi exemplar cu hulitul UDMR, printr-un protocol din care ambele părți au de cîștigat.

Se vor vedea în acel agreat moment doar părțile bune ale soluției. Se va considera, cum am spus, că se poate face o administrare mai elastică și mai eficientă a resurselor de toate felurile. Că parlamentele locale pot soluționa cel mai realist și mai eficient probleme din teritoriu (bașca pot cuprinde mai multe rude), că se poate duce o politică mai adecvată a investițiilor, că birocrația hipercentralizată va primi o lovitură de moarte și nu vor mai exista maladivele suspiciuni față de Centru. Politicienii vor spune și vor educa în acest sens electoratul, că Transilvania are avantajul deschiderii ei istorice spre Occident, al plurilingvismului și structurii mai adecvate Comunității Europene (din care cu onor vom face deja parte), că Muntenia are potențialul enorm al Dunării, cu porturile ei, al Canalului și al Mării, și al orașelor industrializate și comunicării privilegiate cu Balcanii înfloritori. Iar despre Moldova se va spune că beneficiază de vecinătatea cu o onorată piață comercială (cea a fostului URSS), care poate înghiți aproape orice și în orice cantitate multe decenii de-acum înainte.

Iar pentru o licență de export de cherestea sau cereale, de exemplu, nu va mai trebui provincialul să facă diligențe și să dea mită la București – se vor trage sforile pe plan local și mita va rămîne în familie, spre beneficiul locurilor. Sau ardelenii nu își vor mai vedea greco-catolicismul copleșit de majoritatea ortodoxă din restul țării. Toți vor contribui cu cote negociate la susținerea marilor organisme centrale și reprezentative ale statului: Armata, guvernul central cu impozantul Minister de Externe și, nu în ultimul rînd, Președinția.

În momentul acela, toți vor fi uitat de intransigentul grup de intelectuali, care le-a pregătit terenul și a venit periodic cu o idee al cărei efect se măsura cîndva în grade Richter de sensibilul eșalon politic al zilei.

Notă
* Apărut în Ziua de Ardeal la data de 12 decembrie 2001.

ALEXANDRU VLAD s-a născut în 1950, la Suceag, județul Cluj. Este redactor la revista Vatra și Balcon. Frigul verii (roman), București, 1985. Atena, Atena (notă de drum), Cluj, 1993.


2002.00.28.

articolul în format *.pdf