Hamberger Judit
Poate apelul soluționa tensiunile politicii interne ale Slovaciei?
Observator 
Relațiile maghiaro-slovace nu sînt lipsite de probleme, mai ales din perspectiva Slovaciei. Manifestările lor sînt diferite, iar intensitatea lor depinde adesea de situația în care se află politica internă la momentul dat. Problemele sînt definite în primul rînd de relația dintre majoritatea slovacă din Slovacia și minoritatea maghiară din Slovacia. Reglementarea relației dintre majoritate și minoritate este o sarcină pe termen lung care depinde în primul rînd de bunăvoința societății slovace. Cooptarea Partidului Coaliției Maghiare, reprezentant al minorității maghiare din Slovacia, în coaliția guvernamental㠖 alcătuită ca urmare a rezultatelor alegerilor din septembrie 1998 – poate fi considerată un semn al acestei bunăvoințe. PCM-ul nu a avut rezultate semnificative în privința propriului program electoral, dar a contribuit la crearea situației în care instituțiile occidentale responsabile de integrare au primit și acceptat cu calm coaliția guvernamentală. Putem spune că participarea maghiarilor la guvernare întărește fără doar și poate șansele de integrare ale țării.

Societatea slovacă, dar mai ales politica internă este extrem de sensibilă la tot ceea ce influențează relația slovaco-maghiară. Chiar și politica slovacă a maghiarilor trebuie să ia în considerare această tendință durabilă. Nu numai elita politică slovacă, dar și societatea slovacă reacționează sensibil la participarea maghiarilor la guvernare, dar – raportat la așteptările saturate de teamă și îngrijorare – atît minoritatea maghiară din Slovacia, cît și majoritatea slovacă din Slovacia acceptă participarea maghiarilor la guvernare. Sondajele arată că maghiarii din Slovacia sînt mai mulțumiți de participarea maghiarilor în guvernul Slovaciei decît era de așteptat, și nici majoritatea societății slovace nu se împotrivește în măsura anticipată anterior.

Participarea maghiarilor la guvernare a avut și mai are grave neajunsuri atît în privința asigurării continuității guvernării, cît și în păstrarea profilului politic al PMC-ului și al păstrării nivelului de încredere al propriului electorat. Se poate totuși constata acum, cu o jumătate de an înaintea terminării mandatului, că guvernul nu s-a destrămat din pricina maghiarilor, iar PMC-ul și-a păstrat, ba chiar mai mult, conform statisticilor și-a mărit electoratul cu un procent. (Notăm aici că partidele maghiare sînt mai bine situate în sondajele din perioadele dintre alegeri decît la alegerile propriu-zise.)

Participarea la guvernare a maghiarilor este evaluată pozitiv nu numai de instituțiile occidentale de integrare (și de maghiarii din Slovacia), ci și de o parte (mai restrînsă) a societății și elitei slovace care și-a însușit într-adevăr valorile democrației civice. Mărimea acestor straturi sociale nu poate fi stabilită cu precizie, dar ele pot fi asociate cu anumite partide. Electoratul Partidului/Partidelor Democrat(e), uniunii creștin democrate a primului ministru, și majoritatea mișcării creștin democrate și a susținătorilor stîngii social-democrate aparțin acestor grupuri sociale.

Purtătorii de cuvînt ai acestor grupuri cu valori și sensibilitate democratice constituie vîrful elitei culturale, sociale și politice a societății slovace. Aceștia s-au exprimat de mai multe ori – individual sau împreună (dar nu ca organizație) – în privința situației politice apărute în țară. Îngrijorarea lor față de criza politică în devenire a fost redactată de obicei sub formă de apel. Apelurile au apărut în primul rînd pentru apărarea unor scopuri de politică externă primejduite de politica internă. În ceea ce urmează voi prezenta unul din cele două apeluri pe care elita culturală și științifică l-a adresat propriei elite politice.

Primul a fost adresat mai ales Partidului Coaliției Maghiare în august 2001, cînd acesta amenința cu retragerea sa din guvern din cauza neîndeplinirii cerințelor privind structura teritorial-administrativă (adică regionalizarea) Slovaciei. Pînă la urmă, reprezentanții politici ai maghiarilor din Slovacia au decis – în urma unor grave compromisuri și renunțînd parțial la propriile obiective – să rămînă la guvernare pentru a servi interesele strategice pe termen lung (integrarea NATO și UE a Slovaciei) și pentru a nu pune în pericol coaliția guvernamentală slovacă și viitorul Slovaciei. O parte a elitei slovace, cea care recurge la apeluri, precum și a societății slovace a primit cu bucurie această decizie a maghiarilor, iar pe politicienii maghiari i-a descris ca politicieni maturi și chibzuiți.

Apelul de mai jos, datat 11 februarie 2002, țintește în primul rînd elita politică slovacă de orientare naționalistă care percepe și definește interesele naționale ale Slovaciei în mod diferit de cei care au formulat apelul. Interesul național este „suveranitatea”, „inviolabilitatea total㔠și autoritatea absolută pentru primii, în timp ce pentru redactorii apelului interesul național înseamnă integrare bazată pe stabilitate și soluții pașnice.

Încetați să puneți în pericol interesele național-statale ale Slovaciei!

Noi, semnatarii apelului, urmărim cu atenție și îngrijorare reînvierea tendințelor naționaliste în viața publică a Republicii Slovace. Majoritatea liderilor partidelor politice din Slovacia privesc legea referitoare la maghiarii de peste hotare în așa mod, încît am ajuns la concluzia că doresc să joace așa-numita carte maghiară pentru a-și mări șansele electorale. Din păcate nu e vorba doar de partidele naționalist-populiste. Cuvîntările reprezentanților slovaci – din cadrul dezbaterii parlamentare legate de conținutul declarației despre legea maghiar㠖 au exprimat poziții antimaghiare și xenofobe dure care jignesc orice cetățean slovac. Acestea sînt incompatibile cu principiile conviețuirii pașnice a diferitelor națiuni și grupuri naționale. Avem convingerea că animozitățile naționale apărute în ambele tări nu contribuie la reglementarea calmă a problemei și sînt periculoase pentru viitor.

Caracterul problematic al legii statutului maghiarilor a fost arătat și de UE. Diplomația slovacă avea o poziție favorabilă pentru a încheia o înțelegere demnă de nivelul european al secolului 21. Însă declarația Consiliului Național al RS conține formulări care nu fac decît să crească tensiunea dintre RS și RU și periclitează credibilitatea RS. Nu contribuie la formularea unei înțelegeri cu guvernul maghiar în privința modului de aplicare al legii statutului. Această situație îngrijorătoare stimulează atît politicienii Partidului Național Slovac, cît și reprezentanții Mișcării Social-Democrate în propunerea de soluții „radicale”. Proiectele de măsuri pentru „apărarea interesului public”, semnalate deja de liderii Mișcării Social-Democrate, creează neliniști legitime. Aceste propuneri sînt contrare spiritului societăților civice moderne. Referindu-se la „protecția suveranității”, acestea constituie o mutilare a unei democrații pe care majoritatea populației din Slovacia o sprijină.

În august 2001 ne-am adresat partidelor guvernamentale, și Partidului Coaliției Maghiare în mod special, pentru a soluționa criza într-un mod care permite menținerea coaliției. Apreciem poziția responsabilă și demnă de politică de stat de care a dat dovadă PCM la vremea respectivă. Azi ne adresăm partidelor politice slovace să renunțe la a crea o atmosferă antimaghiară și la manipularea legii statutului maghiarilor în interes de partid.

Considerăm că stîrnirea intenționată a pasiunilor în chestiunea legii statutului, cea mai recentă moțiune de cenzură înaintată împotriva vice-prim ministrului economic – inițiativă a cărei susținere este posibilă chiar și de două partide din coaliție (Partidul Stînga Democratică și Partidul Consensului Civic) – și îndepărtarea PSD-ului de la concepția inițială a privatizării Întreprinderii Slovace de Gaz sînt acțiunile unui proces coerent care subminează reformele democratice și periclitează interesul național al Republicii Slovacia. Ne îngrijorează faptul că toate acestea conduc la amenințarea stabilității politicii interne a Republicii Slovace și diminuează credibilitatea ei în ochii statelor membre UE și NATO. Trebuie să ne întrebăm: cine are interesul ca Slovacia să fie inclusă din nou în grupul țărilor cu probleme?

Facem apel la politicienii slovaci să resimtă pe deplin responsabilitățile politicii de stat, iar în discursurile publice să nu se întreacă în a decide cine este mai „suveran”. Facem apel la toate instituțiile statului slovac și la toate partidele democratice să renunțe la stilul necivilizat și beligerant atunci cînd sînt în căutarea unor soluții acceptabile la problemele ridicate de legea statutului maghiarilor sau cînd exercită drepturile legitime ale țării, și să nu scape din vedere interesele tuturor cetățenilor – slovaci, maghiari și alte grupuri etnice – Republicii Slovace. Numai această atitudine responsabilă poate contribui la păstrarea și exploatarea șanselor țării noastre în realizarea ambițiilor și speranțelor de integrare.

Profesor Lev Bukokovsky, Daniel Brezina, Soina Cechová, profesor Milan Corba, Stano Danciak [actor], Alexander Duleba [politolog], Eugen Gindl [artist plastic], Miroslav Kollár, Dusan Kovác [istoric], profesor Ivan Kraus, profesor Miroslav Kusy, Marián Labuda [actor], Lubomir Lipták [istoric], Pavol Lukác [politolog], Grigorij Meseznikov [sociolog, politolog], Teodor Münz, Rastzko Pisko [actor, umorist], Sarlotta Pufflerová, Július Satinsky [actor, umorist], Stefan Skrúcany [actor, umorist], profesor Juraj Stern [director al Societății Externe Slovace], profesor Sona Szomolányi [sociolog, șef de catedră], Zuzana Gindl-Tatárová, profesor Pavel Traubner [rabinul șef slovak], Miroslav Urban, Emília Vásáryová [actriță], Pavel Vilikovsky [scriitor], Katrína Zavacká [istoric].

Răspunsul la întrebarea din titlu poate fi parțial afirmativ pentru că în cazul primului apel putem spune că intenția și-a atins scopul. Însă pentru al doilea apel nu avem încă răspuns; nici afirmativ, nici negativ, nici neutru, pentru că luptele parlamentare în privința problemei se dau chiar în acest moment. Totuși, am putut constata deja că rezultatul de pînă acum este de circa 50%, valoarea căruia nu este nicidecum diminuat de faptul că primul a fost adresat maghiarilor, iar ultimul slovacilor. Deocamdată nu putem decît spera că și politicienii slovaci vor fi la fel de chibzuiți și prevăzători ca și colegii lor maghiari.

2002.03.08.

articolul în format *.pdf