Ana LUDUȘAN
Suveranitatea națională, supremația religioasă și noua construcție europeană
Observator 
Miercuri și joi, 13-14 martie 2002, a avut loc în Sala mare a Prefecturii județului Cluj seminarul cu tema: Drepturile Omului și Integrarea Europeană, cu aplicare la libertatea religioasă. Acest seminar a fost organizat de Prefectura județului Cluj, în colaborare cu Asociația Internațională pentru Apărarea Libertății Religioase, cu sediul la Berna, și Asociația Națională pentru Apararea Libertații Religioase, cu sediul la București. La seminar au participat oficialități politice locale, reprezentanți ai Poliției, ai celor două asociații amintite, ai organelor judecătorești, ai unităților școlare de învățămînt, ai bisericilor și cultelor religioase reprezentate în județ, ai organizațiilor neguvernamentale cu activități în domeniul apărării drepturilor omului, experți din țară și din străinătate.

Cele două zile de dezbateri au arătat că tema libertății religioase în contextul integrării europene este o temă cu mare greutate în filosofia politică a viitoarei construcții europene. Se pare că întrebarea: „Ce înseamnă spiritul european” este la fel de importantă ca și aceea dacă: „Europa va fi un stat federal care va cuprinde și vestul și estul continentului sau va fi doar o comunitate de state între care se vor stabili doar aranjamente interguvernamentale punctuale”. Nevoia ca Europa să aibă o voce acordată privind problemele economice, de securitate și apărare a tuturor statelor din acest spațiu este deja o banalitate și o evidență de care a luat act atît clasa politică europeană, experții din mediile academice, cît și electoratul european care răspunde în marea lui majoritate favorabil ideii de integrare europeană.

Toți vorbitorii au fost de acord că Europa are nevoie de „alt chip” decît cel pe care îl are azi pentru a răspunde eficient competiției mondiale. Nu este același lucru dacă România, de exemplu, va fi prezentă la masa negocierilor globale prin reprezentantul său din Guvernul statului european sau dacă aceasta va lipsi prin faptul că vrea să rămînă un „stat național, unitar și independent” și dorește să negocieze singură inclusiv în problemele de securitate și apărare, nu numai în cele care privesc problemele ei interne. Chiar dacă a doua variantă pare foarte avantajoasă României, menținîndu-i, aparent, suveranitatea la cote maxime, ea va fi în curînd pur teoretică, deoarece tendințele de globalizare vor pune la masa negocierilor doar actori (entități politice) cu mari piețe de desfacere, ca cele continentale sau bicontinentale, cum sînt SUA, Japonia, China, și/sau cei cu sisteme de apărare și securitate cu adevărat importanți printre care sînt și Rusia și India.

Dar cum va arăta viitoarea Europă a fost întrebarea constantă a celor două zile de dezbateri. Va fi o construcție sau o reconstrucție? După Stelian Tofană, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, putem asemăna Europa cu o casă a unui gospodar avînd locuință, anexe gospodărești, împrejmuiri, avere, fiind constituită din membrii familiei. Fiecare parte a acestei construcții are rostul ei. Dacă gardul sau o parte a locuinței s-a deteriorat sau s-a învechit, acestea trebuie reparate, păstrînd fiecărui lucru din gospodărie „rațiunea lui de a fi”. Această soluție răspunde reconstrucției europene. Dacă dărîmăm toată casa și facem una nouă în locul celei vechi răspundem soluției de construcție a Europei într-o identitate nouă. Atît construcția cît și reconstrucția europeană nasc alte întrebări: „Care sînt criteriile noii reconstrucții sau construcții, care sînt valorile morale care întemeiază noua comunitate? Se vor păstra trăsăturile de personalitate ale fiecărui stat care va compune noua Europă, inclusiv trăsăturile religioase ale cetățenilor săi? Ce norme morale va adopta noua Europă? Normele morale ale Vestului, în care a proliferat avortul, drogurile, prostituția, libertinajul sexual” sau normele „Estului, în care ortodoxia este incompatibilă cu eficiența economică și societatea de consum dacă în calendarul ei domină zilele de post”?

Aceste întrebări puse de un înalt prelat al Bisericii Ortodoxe dovedesc faptul că este la curent cu dezbaterile din domeniul filosofiei politice privind viitorul Europei, dar că nu și-a însușit spiritul acestei filosofii sau că, deocamdată, e mai confortabil, să nu spunem mai profitabil, să adopte o poziție în care Biserica Ortodoxă este pe o poziție de supremație vizavi de alte biserici sau culte religioase din spațiul est-european. Dacă Biserica Ortodoxă, și de altfel toate bisericile și cultele religioase, nu vor ieși în lume cu un mesaj pe măsura timpurilor în care trăim, se va trezi izolată de alte curente filosofice sau alte biserici care fac eforturi de a se integra în problematica morală, socială și culturală a lumii moderne. Biserica Ortodoxă trebuie să facă pași spre ecumenism și spre găsirea unui mesaj care să facă din credincioșii ei oameni morali și integrați în timpurile în care trăiesc. Atitudinea talibană este condamnată chiar din interiorul islamului. Ideea intrinsecă a conferinței părintelui Stelian Tofană că Biserica Ortodoxă trebuie să-și păstreze monopolul asupra normelor morale ale Estului european și să și-l impună și asupra Vestului mi se pare o idee fundamentalistă. Singurul spirit moral modern este acela al libertății religioase și de conștiință, fiindcă, așa cum spunea unul din preoții bisericilor reformate Dumnezeu iubește în egală măsură pe credincioși și pe necredincioși. Dacă un european vrea să adopte religia budistă, este normal ca acesta s-o poată face fără ca cineva să se amestece, iar dacă altul dorește să fie ateu, este la fel de normal ca nimeni să nu-l poată constrînge la schimbarea convingerii. De altfel, Maurice Verfaillie a expus pe larg soluția adoptată de Convenția Europeană și polemicile din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei pînă la adoptarea soluției privind libertatea religioasă. Germania a propus soluția libertății religioase, ceea ce punea în situație de discriminare pe atei față de credincioși, soluție vehement respinsă de Franța. Pînă la urmă s-a adoptat soluția libertății de conștiință, soluție care nu introduce nici un fel de discriminări între cetățenii Europei indiferent de orientarea lor religioasă sau de conștiință.

Chiar dacă privim doar acest nivel al dezbaterilor pe tema libertății religioase, fără să luăm în considerare atitudinea Bisericii Ortodoxe cu privire la retrocedarea patrimoniului spre Biserica Greco-Catolică, biserică prigonită și deposedată de bunuri de către regimul comunist, Biserica Ortodoxă are nevoie de aceeași reformă care s-a produs în sînul Bisericii Catolice mai ales sub Papa Ioan al II-lea. Aceasta din urmă a devenit un partener foarte eficient în lupta pentru pace și pentru democrație în forurile internaționale. Spritul european este un spirit eminamente democratic și acesta a fost bine definit de Romano Prodi care spunea: „Nu există majorități și minorități fiindcă într-un fel toți sîntem minoritari”. Spritul democratic care dă șanse egale atît persoanelor cît și comunităților este spiritul european. Dar acest spirit trebuie trăit, administrat de clasa politică europeană și nu doar teoretizat.

2002.04.28.

articolul în format *.pdf