Poziția PNL-ului
Descentralizarea administrativă a României
Actualitate 
Document de poziție al PNL față de problema administrativă prin dezvoltarea regională a României (Anteproiect realizat de Viorel Coifan, Păun Ion Otiman)

Partidul Național Liberal:

a. Considerînd că integrarea României în Uniunea Europeană și în structurile de securitate euro-atlantice reprezintă o prioritate de maximă importanță;
b. Considerînd că dreptul cetățenilor de a participa la gestionarea activităților publice face parte din principiile democratice comune tuturor statelor membre din Consiliul Europei;
c. Convins că existența regiunilor administrate de autorități alese prin vot universal și investite cu responsabilități efective permite o mai buna dezvoltare economico-socială a țării;
d. Convins că aplicarea principiului subsidiarității constituie o contribuție importantă la construcția unei democrații autentice în România, bazate pe legitimitate egală a diferitelor niveluri de putere: local, județean, regional și național;
e. Conștient că regiunea constituie un nivel administrativ adecvat pentru punerea în practică a principiilor ce stau la baza integrării europene;
f. Afirmînd că dezvoltarea regională nu trebuie să se realizeze în detrimentul autonomiei colectivităților locale, ci, din contră, să fie însoțită de măsuri vizînd protecția lor;
g. Afirmînd că recunoașterea autonomiei regionale implică loialitatea față de statul național unitar, cu respectarea suveranității și integrității teritoriale;
h. Afirmînd că recunoașterea autonomiei regionale trebuie să fie insoțită de măsuri care să asigure solidaritatea între diferitele regiuni ale țării, în scopul asigurării unei dezvoltări durabile echilibrate;
i. Conștient că procesul de cooperare inter-regională și transfrontalieră constituie un aport prețios și indispensabil la construcția europeană,

Afirmă următorul punct de vedere față de procesul de dezvoltare regională al României:

I. Construcția regională a României este un proces de organizare teritorială a țării sub aspect administrativ pe trei nivele administrative, în regiuni, județe și comune, orașe, municipii. Pentru realizarea acestui principiu de structurare administrativ-teritoriale, sînt necesare amendarea art. 3 (2) precum și a secțiunii a 2-a din capitolul V al Constituției României.

Construcția regională reprezintă, în acest context, un proces de creare a unor unități administrative teritoriale mai mari – regiuni – situate între nivelul statului și cel al județului. România ar putea fi structurată, pe 7-8 regiuni, fiecare conținînd un număr de 3 pînă la 6 județe.

Construcția regională alocă competențe administrative regiunilor, considerate ca și entități teritoriale, relativ omogene din punct de vedere economic. Comunitățile entice beneficiază de garanții conform normelor europene în materie.

II. Dezvoltarea regională reprezintă o politică în primul rînd economică pentru asigurarea, la nivel național, a dezvoltării socio-economice durabile. Această politică trebuie să fie racordată la realitatea specifică românească și să urmărească trei categorii de obiective:

1. Armonizarea cu prevederile existente în cadrul UE 2. Reducerea dezechilibrelor regionale ce se manifestă în România la ora actuală; Integrarea activităților sectoriale în cadrul regiunilor de dezvoltare 3. Utilizarea optimă a resurselor umane și materiale din regiune.

III. Regiunea reprezintă o unitate administrativ-teritorială a cărei vocație este de a promova dezvoltarea economică, socială, culturală și științifică durabilă și, în același timp, amenajarea optimă a teritoriului ei, cu respectarea integrității, autonomiei și a atribuțiilor județelor și a comunelor, orașelor, municipiilor. Regiunea dispune de un patrimoniu, de o administrație și de un buget propriu.

IV. Administrația publică de nivel regional trebuie să se bazeze pe principiul autonomiei regionale. Prin autonomie regională se înțelege dreptul și capacitatea efectivă pentru colectivitățile teritoriale, dotate cu autorități alese în mod direct, situate între stat si colectivitățile locale și dispunînd fie de prerogative de autoadministrare fie de prerogative transferate de la nivel central, de a gestiona o parte importantă din activitățile de ordin public, sub propria responsabilitate și în interesul colectivităților pe care le reprezintă. Principiul autonomiei regionale trebuie să fie recunoscut în Constituție și să nu afecteze principiile unicității și integrității statului.

V. Autoritatea administrației publice la nivel regional este reprezentată de un consiliu regional ales prin vot secret, direct și universal. Statutul aleșilor la nivel regional trebuie să asigure liberul exercițiu al mandatului încredințat de către cetățeni.

VI. Finanțele publice la nivel regional trebuie să asigure un buget suficient pentru susținerea competențelor proprii regiunii cît și a altora delegate de către autoritățile centrale. Sursele de finanțare trebuie să fie suficient de diversificate și în același timp evolutive pentru a putea acoperi evoluția reală a costurilor exercitării competențelor.

Cea mai mare parte a resurselor financiare ale regiunilor trebuie să fie constituite din resurse proprii de care regiunea să dispună în mod independent. Transferurile și subvențiile de la bugetul central trebuie să se efectueze respectînd principiul neafectării. Ele trebuie să se supună unor proceduri și reguli anterior stabilite prin lege, bazate pe criterii obiective riguros stabilite și corespunzînd necesităților reale ale regiunii.

VII. Statul trebuie să asigure, în conformitate cu principiul solidarității naționale, mecanisme de echilibrare financiară, ținînd cont atît de resursele potențiale cît și de sarcinile regiunii. Regiunile trebuie să aibă, în limitele legii, acces la piețele de capital, pentru a finanța cheltuielile de investiții, prin împrumuturi pe care să le poată garanta pe baza propriilor rețete de finanțare.

Construcția regională, ca și politică de asigurare a dezvoltării socio-economice durabile la nivel național, nu poate fi promovată în mod corect de formațiuni politice, de partide, cu caracter regional. Acestea își constituie suportul doctrinar din promovarea regionalismului iar, în ultima instanță, din cultivarea exacerbată a unor caracteristici locale ce pot intra în contradicție cu autenticul interes național. În același timp însă, centralismul excesiv, fals drapat în culorile naționale, poate conduce la o rezolvare incorectă a problemei dezechilibrelor regionale.

Prin urmare, o abordare serioasă și responsabilă a dezvoltării regionale a României din perspectiva unei mai rapide integrări în UE dar și din cea a creșterii economice se impune. Dialogul constructiv între forțele politice semnificative poate oferi răspunsuri atît la problemele ridicate de procesul de dezvoltare regională cît și la strategia de abordare a acesteia.

08. 05. 2002.

2002.04.28.

articolul în format *.pdf