Interviu cu Păun Ion Otiman
Regiunile – calea spre Europa
Actualitate 
Interviul lui Bogdán Tibor cu Păun Ion Otiman, senator liberal, despre proiectul de regionalizare al României

Bogdán Tibor: Domnule senator, înainte de toate v-aș întreba, ce scopuri concrete ați urmărit prin întocmirea acestui proiect de regionalizare?
Păun Ion Otiman: Primul scop care ne-a determinat să redactăm proiectul nostru a fost acela care vizează compatibilizarea structurilor administrativ-teritoriale ale României cu cele din Uniunea Europeană. Dintr-un studiu, pe care l-am făcut noi în țările europene – cele din Uniune cît și cele din afara Uniunii Europene – rezultă că majoritatea țărilor au trei nivele administrative, respectiv nivelul național, regiunea și județul sau municipalitatea depinde de la țară la țară. Am ajuns la concluzia că și în România există un curent favorabil pentru administrația teritorială prin dezvoltarea regiunilor, această chestiune fiind pusă în ultimii zece ani, și am dorit să elaborăm un proiect echilibrat, care să îmbine mai multe tendințe care au apărut în România. Prima idee pe care am avut-o în vedere se referă la faptul că, în concepția noastră, regiunea, deci această construcție regională, reprezintă un proces de organizare teritorială a țării sub aspect administrativ. A doua se referă la faptul că avem în vedere ca regiunea să fie axată în primul rînd pe dezvoltarea economică. Regiunea fiind un teritoriu care – după părerea noastr㠖 poate să cuprindă trei pînă la șase județe, astfel, în aceste județe, pot fi realizate proiecte de mai mare anvergură, în mod deosebit în domeniul infrastructurilor, în domeniul unor proiecte economice.

După acea, am avut în vedere următorul aspect: România, încă din perioada interbelică, dar și în perioada comunistă, cît și după 1989, a continuat să aibă un sistem de administrare prea centralist. Și la această dată aproape tot fluxul financiar înseamnă o cale de la plătitorul de impozite pînă la bugetul de stat, iar apoi retur, dar de multe ori acest retur nu este un retur așezat echilibrat în teritoriu, în funcție de contribuția fiecăruia, a fiecărei regiuni, a fiecărui județ, a fiecărei comune, ci se realizează după alte criterii. În consecință, noi, fiind de acord cu principiul că fiecare trebuie să se autodezvolte în funcție de capacitea economică, considerăm că mare parte din impozitele și taxele care se colectează trebuie să rămînă la nivelul regiunii. Nu este firesc ca de la București să se planifice prin bugetul anual construcția unui pod în nu știu ce comună din Botoșani, pentru că fiecare regiune își cunoaște foarte bine problemele proprii. Am considerat că regiunea trebuie să fie o unitate administrativ-teritorială care trebuie să aibă un consiliu regional ales și un președinte de consiliu, care, de asemenea, trebuie să fie ales prin vot direct.

Am avut în vedere, totodată, problematica aderării la Uniunea Europeană și, dacă avem în vedere acest aspect, cred că regiunile reprezintă cea mai bună soluție administrativă pentru dezvoltările transfrontaliere. Sînt nenumărate situații de acest gen în Uniunea Europeană, cazuri din care noi ne-am inspirat, și de aceea am considerat că această dezvoltare regională a României poate fi legată inclusiv de dezvoltarea transfrontalieră.

Aș vrea să spun, în concluzie, că această construcție regională, pe care noi o prevedem, este, de fapt, în primul rînd, o construcție economică, prin care fondurile care se colectează să meargă acolo, în zonele unde acestea trebuie să fie cheltuite. Am avut în vedere, de asemenea, și un fond de solidaritate națională, în sensul că numai acesta să fie dirijat prin intermediul unor mecanisme naționale, de a sprijini și zonele care periodic, vremelnic, au greutăți economice.

B. T.: Domnule senator, considerați o simplă coincidență faptul că autorii acestui proiect ambițios de regionalizare a României – proiect care vrea să corespundă întrutotul normelor și valorilor europene – sînt tocmai doi politicieni din Timișoara sau credeți că această împrejurare are o semnificație mai adîncă, o conotație mai largă? Eventual, am putea vorbi, în acest caz, despre revigorarea „spiritului Timișoarei”?
P. I. O.: Nu este, cred, o simplă coincidență. Vreau să vă spun că, în legătură cu această chestiune, eu m-am mai pronunțat și în urmă cu șase sau șapte ani, pe cînd eram senator al Partidului Alianței Civice. Această chestiune a pornit de la o practică istorică, pe care eu am cunoscut-o din zona noastră. Și nu numai din zona Banatului sau din zona Transilvaniei. Deci eu unul sînt adeptul principiului că autodezvoltarea reprezintă principala cale de relansare economică a României. Și dacă nu vom acorda prioritate pe căi liberale pentru constituirea de surse de dezvoltare acolo unde aceste surse se produc, de fapt nu vom face decît să acceptăm în continuare principiul socialist de nivelare în atribuire a resurselor, principiu care de multă vreme este abolit de multe țări care au progres economic constant în ultimii 50-60 ani, deci mă refer în mod deosebit la perioada de după al doilea război mondial. Principiul nivelării financiare nivelării resurselor, este un principiu dăunător, atît pentru zonele care au un grad mai înalt de dezvoltare, cît și pentru cele rămase în urmă. În ultimă instanță, oamenii se învață cu acest sistem, că ei trebuie să primească de la „mama-națiune”, de la buget, ori acest lucru ne poate conduce, de fapt, la aducerea la același numitor, numitor care, de regulă, este inferior mediei. Ori, nu trebuie – este punctul nostru de vedere – să acceptăm încă mulți ani acest imperialism național, că națiunea trebuie să ne dea totul și noi sîntem obligați față de națiune. Deci cred că, la nivel național, statul are atribuții foarte exacte în domeniul politicii externe, în domeniul apărării naționale și în alte domenii de interes general, dar în domeniul economic cred că fiecare trebuie să dispună de propriile resurse, să și le utilizeze așa cum dorește. Bineînțeles, repet, conform practicii europene, este nevoie și de acest fond financiar al solidarității naționale. Dar acest fond să nu fie dominant.

B. T.: Proiectul Dumneavoastră a fost elaborat într-o perioadă în care, într-un interval relativ scurt, au apărut mai multe inițiative asemănătoare. Mă refer aici în primul rînd la propunerea Grupului „Provincia”, la documentul făcut public de către ministrul de interne, domnul Ioan Rus, de programul pentru Moldova al PSD, și, în sfîrșit, la proiectul de autonomie al domnului Sabin Gherman. De ce ați ales tocmai această perioadă pentru enunțarea proiectului Dumneavoastră; credeți cumva că a sosit momentul oportun pentru lansarea unor asemenea inițiative?
P. I. O.: De fapt, proiectul acesta „se coace” de mai multă vreme, el nu este un proiect lansat să zicem în funcție de o anumită modă sau anumită conjunctură. Noi ne aflăm în faza de preaderare la Uniunea Europeană, de pregătire a structurilor pentru aderare, de aceea credem că trebuie să depășim faza statistică a regiunilor așa zis de dezvoltare economic㠖 cele opt, pe care le avem acum și care, după opinia mea, sînt relativ artificiale – și să trecem la o construcție administrativ-teritorială de dezvoltare regională după principii economice. Deci nu este vorba de nici un fel de conjunctură, ci pur și simplu de pregătirea teritoriului României pentru aderarea la Uniunea Europeană.

B. T.: V-am pus această întrebare gîndindu-mă și la faptul că într-o perioadă de patru ani, între 1996-2000, Partidul Național Liberal s-a aflat la putere, cînd, oricum, a avut pîrghiile necesare pentru punerea în practică a unui proiect asemănător și cînd, în orice caz, a beneficiat de mai multe oportunități decît acum pentru realizarea unei politici de regionalizare pe bază economică. De ce nu ați acționat atunci?
P. I. O.: Eu aș putea să vă dau un răspuns, care este strict personal, deci nu este răspunsul Biroului Permanent al PNL. Cred că în acea perioadă, între 1996-2000, PNL-ul nu a avut vocea cea mai puternică în coaliția de guvernare și nu a putut să-și impună un anumit concept, un anumit proiect. Dar, de data aceasta, dorește să pună în atenția opiniei publice proiectul său, considerînd că opinia publică și forțele politice trebuie pregătite din timp, pentru că încercări de acest gen – după cum ați spus și Dumneavoastr㠖 au mai apărut. Mă refer nu numai la încercarea Dumneavoastră, a grupului de la Cluj, dar mă gîndesc și la faptul că PSD-ul a adresat un apel către Transilvania, apoi către Moldova… Noi însă considerăm că nu trebuie să ne legăm de o anumită provincie, care, conjunctural, trebuie susținută din anumite puncte de vedere, fiindcă este vorba de o construcție a dezvoltării economice a României.

B. T.: Apropo de inițiativa Grupului „Provincia” sau a Grupului de la Cluj, cum îl numiți Dumneavoastră. Credeți că pe tema regionalizării ar putea exista o colaborare mai strînsă între PNL și această grupare? Vedeți cumva posibilitatea unei „simbioze” între cele două programe, chiar o eventuală contopire între ele, și nașterea, pe această cale, al unui al treilea program, al unui nou program, de această dată comun?
P. I. O.: Vreau să vă spun că noi am studiat toate proiectele, inclusiv al Dumneavoastră, pentru că este firesc în momentul în care îți pui problema unei construcții de acest gen să vezi cîte concepții există, care sînt principalele concepții, principalele tendințe, principalele idei. Deci noi n-am văzut nici un fel de contradicție în termeni cu privire la dezvoltarea regională… Eu cred că, dacă noi ne-am așeza la aceeași masă, am putea găsi punctele de consens și pînă la urmă s-ar putea realiza un proiect de acest gen. Chiar țările cele mai evoluate din punct de vedere economic, cu performanță în administrare, cu un grad înalt de subsidiaritate, sînt tocmai acelea care au o construcție regională, fie că sînt pe principiul landului sau știu eu… n-are importanță cum numim această structură. Noi ne-am ferit de termenul de „provincie” nu pentru că personal nu am agrea-o, ci pentru că există încă sensibilități de acest gen în România, unele de natură primitivă chiar, de un naționalism primitiv.

B. T.: Deci nu excludeți o eventuală colaborare cu Grupul „Provincia” pe această temă?
P. I. O.: Din contră! Sigur, acest proiect va fi lansat la o conferință națională, adică a Consiliului Național, și sigur că vom apela la celelalte forțe politice să ia în dezbatere și punctul nostru de vedere, să ne întîlnim, să reușim în comun. Oricum, și Constituția trebuie modificată, pentru că în Constituția României nu se face nici un fel de referire cu privire la structurile administrativ-teritoriale. Or una din condițiile certe pe care Uniunea Europeană ne-o pune pentru aderare este compatibilizarea structurilor administrativ-teritoariale, adică inclusiv includerea în Constituția României a acestei chestiuni importante. Așadar, nu se pune problema unui simplu document, care să fie lansat cu un prilej oarecare, ci este vorba de o construcție constituțională și apoi de o serie întreagă de legi, care trebuie să rezulte din această construcție constituțională. Trebuie modificată legea administrației publice locale și așa mai departe, deci este vorba de un travaliu intens, nu de cîteva principii, care au fost înșirate pe trei pagini de hîrtie.

B. T.: Credeți că, în condițiile actuale, avînd în vedere și raportul de forță din Parlament, este posibilă modificarea Constituției în sensul dorit de Dumneavoastră?
P. I. O.: Noi credem că da. Pentru că, în cazul în care nu se realizează această modificare, această amendare a Constituției în domeniul administrației și al împărțirii administrativ-teritoriale a României, tocmai ne izbim de incompatibilitatea cu construcțiile din Uniunea Europeană.

B. T.: Cunoașteți foarte bine faptul că problematica autonomiei, a regionalizării, ocupă un loc important si în programul UDMR. Considerați că este posibilă o colaborare cu UDMR în acest domeniu?
P. I. O.: Bineînțeles că da! Mai cu seamă că UDMR este un partid care susține actuala formulă de guvernare, deci asigură majoritate parlamentară, mi se pare normal să ne punem la masă cu UDMR. Nu-i nici un fel de problemă!

B. T.: Dar cu domnul Sabin Gherman?
P. I. O.: Este vorba de documentul nostru, deci nu avem ce să discutăm în acest moment cu domnul Gherman. Vom discuta cu domnul Gherman în momentul în care dumnealui va veni la masa de lucru.

B. T.: În textul proiectului apare de mai multe ori ideea cum că regionalizarea nu periclitează cu nimic caracterul național al statului român, suveranitatea și integritatea teritorială a României. De ce ați considerat necesar să accentuați în mod repetat această idee, o folosiți cumva ca o supapă de siguranță?
P. I. O.: Eu cred că nu este vorba de o accentuare și o repetiție supărătoare, ci este, mai degrabă, o asigurare, pentru c㠖 trebuie să repet un lucru, pe care vi l-am spus și ceva mai devreme – în România există sensibilități, susceptibilități și poate chiar mai mult atunci cînd este pronunțată construcția regională, termenul de regionalism, nu mai vorbesc de atunci cînd se discută despre autonomia provinciilor. Dumneavostră înțelegeți foarte bine la ce mă refer, că proveniți aproximativ din aceeași zonă a României în care trăiesc și eu. Și atunci noi am considerat util ca această relație „stat unitar – construcție regional㔠să fie susținută în proiectul nostru.

B. T.: Ați vorbit mai înainte despre importanța colaborării transfrontaliere. Cum vedeți realizabil acest deziderat?
P. I. O.: Eu cred că, avînd în vedere situația de la noi, din zona de aici – este vorba de zona Dunăre–Criș–Mureș–Tisa – această colaborare transfrontalieră trebuie să devină o realitate. La această oră, sînt nenumărate probleme vamale. Încă zona noastră este o zonă primitivă din punctul de vedere al circulației oamenilor, al mărfurilor. Încă în vămile noastre se stă la coadă ceasuri întregi, încă în vămile noastre – mă refer la cele de pe zona de vest, inclusiv cu Iugoslavia – aspectul este mai degrabă de secolul 19 decît de secolul 21. Mi se pare absolut normal ca românii să meargă să lucreze în Voivodina, cei din Voivodina să vină la noi. Noi avem spații de cooperare economică foarte bune, mai cu semă în domeniul agriculturii în acest bazin al Dunării, al Cîmpiei Dunării… Trebuie să cooperăm, pentru că noi nu trebuie să ne luptăm între noi, noi trebuie să cooperăm, mă refer la cele trei provincii, Banatul Românesc, Banatul Iugoslav și sudul Ungariei, zona Szegedului. Deci așa vedem construcția regională transfrontalieră.

B. T.: În ideea Dumneavoastră, fiecare dintre cele 7-8 regiuni care ar alcătui structura administrativă a României ar conține un număr de 3 pînă la 6 județe. Care sînt criteriile care hotărăsc numărul județelor componente în cazul diferitelor regiuni?
P. I. O.: Desigur, noi nu împărtășim ideea că regiunile ar trebui să aibe suprafață și populație absolut egală. De aceea, cînd am spus 3 la 6 județe, ne-am gîndit la faptul că trebuie să îmbinăm principiul construcției economice cu unele chestiuni de natură istorică. Sînt cunoscute provinciile istorice ale României, care nu au fost egale ca suprafață sau populație. În Germania sînt landuri care au mărimea județului Timiș și landuri care sînt cît jumătate din România. Eu, de exemplu, concep Banatul în trei județe și nu văd necesară o extensie cu încă două sau trei județe, ca să fie egale cu Muntenia sau cu Transilvania.

B. T.: În regiunile conturate în proiectul Dumneavostră, comunitățile etnice ar beneficia de garanții, conform normelor europene în materie. Cunoscînd faptul că PNL este adeptul ideii de stat național, v-aș întreba ce înseamnă în mod concret această afirmație? Vă gîndiți cumva la o posibilă existență pe teritoriul statului național a unor regiuni declarate și recunoscute ca entități teritoriale multinaționale? Cum este realizabil acest lucru și credeți că acești termeni sînt compatibili între ei?
P. I. O.: Nu ne-am gîndit nicioadată la o regiune construită pe principii etnice. În general, această insularizare etnică sau religioasă nu este în concepția noastră una pozitivă. În fond și Europa regiunilor este o Europă multietnică, este multi-culturală, această idee este dominantă în Europa, iar insularizarea pe principii etnice noi nu o agreăm din foarte multe puncte de vedere.

B. T.: Din proiectul Dumneavostră reiese foarte răspicat ideea că politica de dezvoltare regională trebuie să fie racordată la realitatea specifică românească. Ați luat, eventual, în calcul și faptul că una dintre realitățile specifice ale României este tocmai existența unor minorități naționale?
P. I. O.: Atunci cînd am vorbit de această specificitate nu ne-am gîndit în primul rînd la componenta etnică, ci ne-am gîndit la realitățile economice românești, în sensul că există discrepanțe economice între regiuni, că există, în general în România, rămîneri în urmă față de Europa. De aceea, construcția economică regională o dorim ca un factor de accelerare a dezvoltării economice.

B. T.: Cum pot fi reduse sau chiar amorsate aceste dezechilibrări inter-regionale? Eventual, prin alipirea unor județe mai sărace de altele, mai dezvoltate? În acest caz, cum credeți că ar reacționa cele din urmă?
P. I. O.: Noi am precizat într-unul din principiile noastre că această construcție regională se dorește a fi, de fapt, o construcție mezoeconomică, care vizează proiecte economice de mai mare amploare. Ne referim, în primul rînd, la infrastructură și nicidecum la o încercare de a nivela în plan economic întreprinderile mici și mijlocii, unitățile din agricultură. Considerăm că problema dezvoltării economice, în ultimă instanță, este o chestiune privată și aceasta vizează fiecare întreprindere mică, mijlocie sau mare, fiecare fermă sau gospodărie țărănească, deci nu ne punem problema unei nivelări la nivelul regiunii.

B. T.: Autoritatea administrației publice la nivel regional ar fi reprezentată, în ideea Dumneavostră, de un consiliu regional ales. Care va fi raportul acestui organ vizavi de Parlamentul României?
P. I. O.: Consiliul regional nu va avea o subordonare față de Parlamentul României. El are atribuții administrativ-teritoriale la nivelul regiunii.

B. T.: Regiunile ar dispune de reprezenta parlamentară la nivel național?
P. I. O.: Nu, sistemul de alegere în parlament va funcționa aproximativ după principiile actuale.

B. T.: Spre sfîrșitul documentului există o frază care mi se pare cel puțin ciudată. Acolo spuneți că această politică regională nu poate fi promovată în mod corect de formațiuni politice, de partide cu caracter regional. De ce nu?
P. I. O.: Fiindcă ele nu sînt construite pe principii doctrinare. În politică, elementul fundamental trebuie să-l reprezinte doctrina și nu aparțenența la niște structuri determinate geografic. Acest fapt este dovedit și de practica din România, unde a apărut un partid fantomă al moldovenilor, care n-a avut nici un sorț de izbîndă, a fost remorcat rapid de PDSR. Nu credem că astfel de construcții politice regionale sînt cele care ar lansa, de fapt, dezvoltarea economică a României. Dezvoltarea poate să fie făcută pe principii liberale, principiul liberalismului este cel care împinge înainte dezvoltarea economică și nu un anumit partid regional, care ce să-și propună? Să-și propună să promoveze dezvoltarea economică în Dobrogea… Nu cred că este o structură viabilă.

B. T.: Inițiativa Dumneavoastră a fost făcută publică prin presă îns㠖 spre deosebire de celelalte proiecte de regionalizare, care au provocat dezbateri furtunoase – nu a stîrnit practic nici un ecou. Cum comentați această tăcere?
P. I. O.: Proiectul nostru nu este încă un document public, el nu a fost dezbătut încă în cadrul Biroului Politic Central, unde am avut doar o informare asupra lui, de aceea noi nici nu l-am publicat. El, într-o formă sau alta, a fost strecurat în presă pe canale neoficiale. Proiectul abia acum urmează să fie definitivat și supus Consiliului Național, unde vor veni o serie întreagă de observații, după care va lua forma, să zicem, de dezbatere publică.

B. T.: Ce sorți de izbîndă credeți că va avea proiectul Dumneavostră?
P. I. O.: Mi-e greu să anticipez, pentru că au mai fost cazuri cînd asemenea inițiative au fost blocate pe diverse canale, de cele mai multe ori neprincipial. Îmi vine greu să apreciez dacă vom avea sorți de izbîndă sau dimpotrivă. Eu sper că acest document va intra în atenția opiniei politice și sperăm să ne putem așeza la masă pentru a o discuta, pentru că o astfel de construcție nu poate să reprezinte punctul de vedere al unui singur partid.

2002.04.28.

articolul în format *.pdf